Alexandru Oleinic

Informația despre posibilitatea acordării unui credit de jumătate de miliard de dolari de către Federaţia Rusă este o temă larg discutată în mass-media locală şi internațională. În situația de criză economică în care R. Moldova se află deja de aproape un an, nimeni nu pune la îndoială necesitatea obținerii unor mijloace financiare. Este important, totuşi, să menţionăm că acest lucru trebuia făcut în toamna anului trecut şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) ne-ar fi asistat prompt – aşa cum a făcut-o pentru ţările din regiune – şi ne-ar fi dat atâţia bani, de cât era necesar pentru a atenua efectele crizei. Şi FMI, şi celelalte instituţii financiare internaţionale ne-ar fi ajutat în condiţii foarte avantajoase, transparente şi lipsite de oricare angajamente politice.

Deoarece, Guvernarea comunistă a ascuns adevărul despre iminenţa crizei, acum au inventat un mit electoral, în care Rusia ne-ar acorda un împrumut de 500 milioane dolari. Faptul că nici Rusia, nici Vladimir Voronin nu au menţionat vreun aspect practic şi nici vreo condiţie financiară a presupusului împrumut ne confirmă o dată în plus că Rusia nici nu are de gând să ne ofere vreun împrumut. În schimb, diplomaţii ruşi au fost foarte generoşi cu şeful comuniştilor de la Chişinău în a-l susţine prin această promisiune în campania electorală. Apropo, Moldova nu este unica ţară căreia Rusia i-a promis ajutor financiar. Până acum, însă, nimeni nu a primit nimic – nici Ucraina, nici Armenia şi nici chiar Belarus. Promisiunile făcute Moldovei – de asemenea în context electoral şi cu scopul de a susţine comuniştii – tot nu au fost realizate. Unde sunt cele 50 mii de tone de păcură promise recent?

Chiar dacă să admitem că Rusia ar fi de acord să ne crediteze, aşa cum s-a declarat, faptul că nu sunt menţionate condiţiile şi termenii concreţi ai împrumutului ar însemna că ar fi ceva de ascuns. Noi, deja, am văzut cât de eficienţi sunt comuniştii în a se lăuda cu orice ar face. De ce nu se laudă acum cu condiţiile extraordinare şi benefice ale presupusului împrumut? Fie el nu există – şi aceasta este aproape o certitudine –, fie au de ascuns compromisele politico-economice pe care le-ar fi făcut Voronin pentru a se menţine la putere.

În fapt, nu este pentru prima dată când PCRM speculează “bunele relaţii” cu Federația Rusă. Asemenea încercări au fost făcute şi în preajma campaniilor electorale precedente, când Republica Moldova a fost vizitată de către ministrul rus al economiei. Atunci, de asemenea, ni s-au făcut promisiuni de a obţine ajutor economic, în caz de dificultăți. Dar imediat, prin semnarea declaraţiei de la Barviha (martie 2009), Moldova a cedat enorm în soluționarea conflictului transnistrean.

Mitul electoral al celor 500 milioane de dolari, cu certitudine, va fi exploatat la maxim de către comuniști în campania electorală. Noi, însă, trebuie să înţelegem că acest lucru este periculos pentru securitatea ţării noastre. Pe de o parte, Federaţia Rusă nu ne va credita (Rusia singură caută cu disperare să împrumute vreo 20 de miliarde de dolari din Vest pentru a rezolva problemele economice şi sociale pe care le are), iar pe de altă parte, noi înrăutăţim relaţiile cu partenerii financiari existenţi, în primul rând, FMI şi Banca Mondială. Ambele instituţii au fost întotdeauna alături de Republica Moldova. Comuniştii nu s-au putut înţelege cu ele, pentru că nu vor să accepte să fie transparenţi şi oneşti. Avem deja experienţa licitaţiei pentru construcţia drumurilor, care s-a vrut a fi fraudată. Mai recent, declaraţia preşedintelui în exerciţiu, cu privire la negocierile cu FMI, a semănat mai mult cu o înjurătură.

Îndemn societatea să fie prudentă şi atentă la un eventual împrumut în condiţii în care lipseşte transparenţa. Cunoaştem faptul cât de mult s-a insistat la mărirea cotei proprietăţii Gazpromului asupra activelor energetice din ţara noastră. Nu cred că a fost întâmplătoare declaraţia conducerii Moldovagaz privind posibilitatea ca Gazprom să obţină, prin hotărâre judecătorească, sechestrarea activelor societăţii ruso-moldoveneşti, pe motivul restanţelor pe care Transnistria le are pentru gazul neachitat. Aceasta este o ameninţare directă şi gravă la securitatea energetică a Moldovei, dar şi la suveranitatea noastră, pentru că Gazpromul ar deţine absolut toate conductele de gaz, inclusiv cele din reţeaua de distribuţie.

Sensibilizez încă o dată opinia publică şi insist să fim conştienţi de faptul, că cei 500 milioane de dolari sunt doar un truc electoral, un alt mit prin care comuniştii speră să mintă din nou, pentru a se menţine la putere cu orice preţ.

Declaraţia

Guvernarea mai demonstrează o dată în plus că nu este capabilă să gestioneze criza economică şi financiară din ţară. Cea mai recentă iniţiativă legislativă din acest domeniu se referă la lichidarea silită a băncilor. Citind textul amendamentelor la Legea Instituţiilor Financiare, rămâi cu impresia că nu se doreşte o rezolvare a problemelor din sectorul financiar, ci o agravare a ei. Banca nu este o întreprindere simplă, unde într-adevăr, falimentul sau lichidarea promptă duce la redistribuirea cât mai rapidă a resurselor în mâinile celor, care le pot gestiona mai bine şi mai eficient. Banca este un component sistemic al economiei naţionale, şi – prin urmare – necesită o abordare diferită, o abordare prin care se asigură interesele deponenţilor, societăţii, dar şi investitorilor.

Sub paravanul grijii faţă de depozitele persoanelor fizice, – apropo, din nou în context electoral –, deputaţii comunişti, prin modificările pe care le propun în Legea instituţiilor financiare, substituie mecanismul de insolvabilitate a băncii cu cel de lichidare silită, efectuată de un administrator din oficiu numit de către Banca Naţională, ocolind procesele judiciare. Astfel, vor fi create premize pentru implicarea directă şi nejustificată a statutului în activitatea sistemului bancar.

Aici apare şi conflictul grav de interese instituţional. Or, anume Banca Naţională este responsabilă de monitorizarea şi supravegherea sistemului bancar, dar şi a fiecărei bănci în parte. Odată ce s-a ajuns la necesitatea de lichidare forţată a unei bănci, implicit trebuie să admitem că Banca Naţională nu a reuşit, fie să monitorizeze adecvat instituţia respectivă, fie să-i impună un sistem de management eficient şi corespunzător. Acordarea, în acest caz, a unor împuterniciri sporite instituţiei responsabile de monitorizare şi supraveghere creşte dramatic riscul de fraudă şi de interpretări confuze a cazurilor concrete de dispută între debitori,creditori şi investitori.

Am mai spus în repetate rânduri: dacă vrem să asigurăm deponenţii, atunci lichidarea forţată a băncilor nu este soluţia. Ba din contra, orice faliment, orice lichidare a unei instituţii financiare este contraproductivă, pentru că sperie deponenţii. Încrederea deponenţilor poate fi câştigată doar prin garantarea integrală a depozitelor lor. Am propus această iniţiativă legislativă în Parlament, dar a fost în permanenţă respinsă de către comunişti.

Dacă observăm ce se face peste hotare, atunci, vom constata, că în astfel de situaţii, Băncile Naţionale, asistate de guvern sau de alte instituţii abilitate, în primul rând, încearcă să salveze băncile care au probleme de lichiditate. Dacă nu se reuşeşte, atunci creează premise şi intermediază achiziţia sau absorbirea băncilor problematice de către băncile mai puternice. În cazul Republicii Moldova, guvernarea preferă să exploateze acest moment de criză şi din punct de vedere electoral, dar şi din punct de vedere a producerii presiunii asupra investitorilor din sectorul financiar. Este cinic, este incorect şi este periculos pentru deponenţi.

Acordarea împuternicirilor sporite Băncii Naţionale, conform iniţiativei legislative menţionate, nu rezolvă problema în esenţă. Aceasta va duce la un dezechilibru esenţial între Banca Naţională, pe de o parte, şi investitori, pe de altă parte. În ultimă instanţă aceasta va duce la atragerea în sectorul bancar al ţării a unor investitori mai riscanţi, cu o calitate a managementului proastă, ceea ce pune în pericol direct deponenţii. Investitorii responsabili vor fi substituiţi de cei riscanţi şi vor fi de-motivaţi să aducă resurse financiare şi investiţii.

Modificările legislative propuse abundă cu formulări imprecise şi din cele care creează oportunităţi extinse de fraudă şi corupere. De exemplu, cum se poate de interpretat că administratorul din oficiu „respinge creanţele a căror validitate i se pare îndoielnică”? În acelaşi context, formularea de genul „la lichidarea băncii, creanţele validate se onorează prioritar” permite o manevră largă în gestionarea creanţelor respective.

Nu în ultimul rând, trebuie să atragem atenţia la cât de repede suntem grăbiţi să aprobăm această iniţiativă şi cine a avut-o. De unde are deputatul comunist Iurie Munteanu cunoştinţele, dar mai ales, experienţa necesară pentru a propune aceste modificări atât de importante? dumnealui nu a lucrat vreodată în sistemul bancar; a lucrat doar în sistemul întreprinderilor mici şi mijlocii. Poate de aceasta, citind iniţiativa dumnealui, ai impresia că se referă la lichidarea unui S.R.L. Să nu uităm că mai multe iniţiative prezentate de Iurie Munteanu, în calitatea lui de vice-ministru al economiei au purtat un caracter de lobby şi de promovare a unor interese private.

“Dacă vrem să asigurăm deponenţii, atunci lichidarea forţată a băncilor nu este soluţia. Ba din contra, orice faliment, orice lichidare a unei instituţii financiare este contraproductivă, pentru că sperie deponenţii. Încrederea deponenţilor poate fi câştigată doar prin garantarea integrală a depozitelor lor. Am propus această iniţiativă legislativă în Parlament, dar a fost în permanenţă respinsă de către comunişti” a declarat Alexandru Oleinic, deputat Alianţa “Moldova Noastră”.

Guvernarea mai demonstrează o dată în plus că nu este capabilă să gestioneze criza economică şi financiară din ţară. Cea mai recentă iniţiativă legislativă din acest domeniu se referă la lichidarea silită a băncilor. Citind textul amendamentelor la Legea Instituţiilor Financiare, rămâi cu impresia că nu se doreşte o rezolvare a problemelor din sectorul financiar, ci o agravare a ei. Banca nu este o întreprindere simplă, unde într-adevăr, falimentul sau lichidarea promptă duce la redistribuirea cât mai rapidă a resurselor în mâinile celor, care le pot gestiona mai bine şi mai eficient. Banca este un component sistemic al economiei naţionale, şi – prin urmare – necesită o abordare diferită, o abordare prin care se asigură interesele deponenţilor, societăţii, dar şi investitorilor.

Acordarea împuternicirilor sporite Băncii Naţionale, conform iniţiativei legislative menţionate, nu rezolvă problema în esenţă. Aceasta va duce la un dezechilibru esenţial între Banca Naţională, pe de o parte, şi investitori, pe de altă parte. În ultimă instanţă aceasta va duce la atragerea în sectorul bancar al ţării a unor investitori mai riscanţi, cu o calitate a managementului proastă, ceea ce pune în pericol direct deponenţii. Investitorii responsabili vor fi substituiţi de cei riscanţi şi vor fi de-motivaţi să aducă resurse financiare şi investiţii.

“Modificările legislative propuse abundă cu formulări imprecise şi din cele care creează oportunităţi extinse de fraudă şi corupere. De exemplu, cum se poate de interpretat că administratorul din oficiu „respinge creanţele a căror validitate i se pare îndoielnică”? În acelaşi context, formularea de genul „la lichidarea băncii, creanţele validate se onorează prioritar” permite o manevră largă în gestionarea creanţelor respective” a adăugat Oleinic.

Banca Naţională este responsabilă de monitorizarea şi supravegherea sistemului bancar, dar şi a fiecărei bănci în parte. Odată ce s-a ajuns la necesitatea de lichidare forţată a unei bănci, implicit trebuie să admitem că Banca Naţională nu a reuşit, fie să monitorizeze adecvat instituţia respectivă, fie să-i impună un sistem de management eficient şi corespunzător. Acordarea, în acest caz, a unor împuterniciri sporite instituţiei responsabile de monitorizare şi supraveghere creşte dramatic riscul de fraudă şi de interpretări confuze a cazurilor concrete de dispută între debitori, creditori şi investitori.

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă!

Regretăm situaţia de astăzi, în care suntem nevoiţi să discutăm despre o guvernare provizorie. Dacă guvernarea comunistă ar fi asigurat cu adevărat, nu doar prin declaraţii, o stabilitate efectivă în această ţară, am fi avut un proces electoral democratic, corect, echitabil şi necompromis, am fi discutat astăzi programul de guvernare pentru următorii patru ani şi nu pentru două luni.

Preocuparea exclusivă a guvernării pentru imaginea ei şi pentru asigurarea aflării ei la putere a culminat în evenimentele de la 7 aprilie. Ca mai apoi, în cel mai cinic mod, iniţiativa paşnică a celor care au protestat împotriva fraudării continue a actului de guvernare să fie exploatată din plin de PCRM. Cel mai grav este, că s-a atentat la libertăţile fundamentale ale cetăţenilor noştri, care au fost maltrataţi şi înjosiţi.

Acest text, denumit „Programul de Activitate al Guvernului Republicii Moldova” este o confirmare în plus, că guvernarea actuală nu a avut şi nici nu are capacitatea de a asigura o creştere continuă şi stabilă a bunăstării cetăţenilor noştri. Noi avem nevoie de un program anticriză, pe care îl solicităm Guvernului deja aproape un an. Ba mai mult, AMN a intervenit cu propuneri concrete, iar  Guvernarea însă, s-a încăpăţânat iresponsabil să recunoască criza iminentă, care, începând cu luna august anul trecut, se manifesta tot mai vizibil în RM. În schimb, Guvernarea a preferat să ascundă acest lucru, a utilizat din plin mijloacele mass-media pentru a induce populaţiei un sentiment fals de stabilitate şi o aparenţă a bunăstării.

Rezultatul сel mai vizibil al activităţii Guvernului, propus astăzi – este starea  alarmantă din toate domeniile, economie, sfera socială şi politică – cauzată de gestionarea ne eficientă a situaţiilor de criză.

Astfel, Republica Moldova este a doua ţară din spaţiul ex-sovietic, care, în rezultatul aprofundării crizei economice , înregistrează сel mai înalt ritm de scădere a producţiei industriale -  cu peste 24 la sută. Exporturile s-au diminuat  cu peste 20 la sută, fapt ce a condus la scăderea dramatică a veniturilor fiscale zilnice în bugetul de stat cu 32 la sută faţă de anul trecut şi la majorarea deficitului până la 10% din PIB, ceea ce constituie peste 1 miliard de dolari.

Scăderea, fără precedent, a investiţiilor capitale cu peste 40 la sută pune în pericol realizarea tuturor proiectelor investiţionale incluse în bugetul de stat pentru anul 2009.

Încercările Guvernului de a face faţă situaţiei dificile - de aşi acoperi deficitul bugetar prin utilizarea mijloacelor Băncii Naţionale, este o încălcare flagrantă a legislaţiei în vigoare şi o intervenţie periculoasă în politică monetară a ţării. Aceste acţiuni vor compromite total credibilitatea ţării la nivel internaţional, iar în plan intern riscă să pună în pericol nu numai bunăstarea cetăţenilor RM, dar şi însuşi statalitatea ei.

În asemenea situaţii de criză, pentru aşa ţări ca Moldova, cel mai indicat lucru  este atragerea de resurse financiare. De aceea întrebăm: cine sau ce a încurcat guvernării în septembrie anul 2008 să recunoască că suntem afectaţi de criză şi să negocieze un program de asistenţă cu FMI, aşa cum au făcut-o vecinii noştri? Guvernul avea şi împuternicirile şi mandatul necesar, doar că nu a avut curajul, dar şi mai grav, nu şi-a asumat responsabilitatea pentru greşelile la nivel macro-economic, la nivel de politici de promovare a businessului mic şi mijlociu şi nu a avut inteligenţa sau capacitatea de a recunoaşte în faţa cetăţeanului criza şi de a mobiliza societatea pentru depăşirea ei.   

Rămîne doar să constatăm, că pretinsul text al programului de guvernare, prezentat astăzi spre aprobarea Parlamentului, este doar un manifest electoral al PCRM, o declaraţie politică ordinară, prin care guvernarea vine doar cu promisiuni lipsite de perspectivă reală. Din acest text reiese doar, că guvernarea a găsit cine este vinovat pentru insuccesele ei şi pentru declinul continuu al bunăstării cetăţeanului nostru.

De opt ani vorbim despre corupţie, de opt ani vorbim despre reformarea sistemul judiciar, de opt ani vorbim despre reducerea reglementării din partea organelor de stat, despre delimitarea clară a funcţiilor de control. Şi exact aceleaşi teze le regăsim în acest text. Dacă nu am fost capabili să rezolvăm aceste lucruri elementare pe parcursul a opt ani, cum credeţi că le veţi face în aceste două luni?

Din 2005 încoace tot pretindem că ne integrăm în Uniunea Europeană. În realitate, însă, noi astăzi suntem mai departe ca oricând de Uniunea Europeană, pentru că Uniunea Europeană înseamnă sistem de valori. Uniunea Europeană înseamnă instituţii, care lucrează efectiv nu doar declarativ în beneficiul fiecărui cetăţean în parte şi a societăţii în ansamblu. Uniunea Europeană înseamnă instituţii independente şi nu din cele care acţionează la comandă. Uniunea Europeană înseamnă o economie durabilă şi nu una care se alimentează exclusiv din nefericirea şi munca deseori insuportabilă a cetăţenilor noştri peste hotare. Uniunea Europeană înseamnă relaţii economice, sociale şi culturale cu vecinii, cu partenerii economici şi politici. În ultimă instanţă Uniunea Europeană înseamnă o stabilitate şi o previzibilitate pentru fiecare cetăţean care vrea să fie mândri de ţara în care trăieşte. Ce-am realizat noi din toate acestea? Absolut nimic.

Integrarea în Uniunea Europeană nu trebuie să fie condiţia creşterii bunăstării cetăţeanului, integrarea în Uniunea Europeană trebuie să fie rezultatul transformărilor reale pe care trebuie să le realizăm: - o justiţie cu adevărat independenţă, o economie durabilă, un cetăţean informat, protejat şi cu oportunităţi reale de creştere şi dezvoltare socială.

Este făţarnic şi incorect să afirmăm că diferendul transnistrean este cauza insucceselor noastre economice şi sociale. Guvernarea ar trebui să recunoască şi să-şi asume responsabilitatea pentru acest lucru. Anume succesele noastre economice şi sociale este soluţia şi, poate unica soluţie, a diferendului transnistrean. Noi trebuie să ajungem acolo, când cetăţeanul nostru cu mândrie şi cu demnitate arată paşaportul moldovean.

În numele fracţiunii AMN am să repet, şi nu ştiu a câta oară,  că realizarea unei guvernări eficiente poate fi asigurată doar prin garantarea următoarelor principii de bază:

- Avem atâția oameni care sunt nedreptăţiţi, aven atâția întreprinzători, care au fost falimentaţi, am avut atâția investitori străini cărora li s-au lezat drepturile şi care au fost forţaţi să plece. De aceea, în primul rând puterea nu trebuie să se implice în actul justiţiei.

- Guvernarea trebuie să asigure independenţa reală a instituţiilor de reglementare cum ar fi Banca Naţională, Comisia Naţională pentru Piaţa Financiară, Agenţia Naţională pentru protejarea concurenţei, Agenţiile Naţionale de reglementare din sectoarele energetice şi de telecomunicaţii, etc. Guvernarea trebuie să renunţe la practica de creare a barierelor în scopul protejării intereselor private.

- Asigurarea independenţei reale a instituţiilor mass-media este principala obligaţiune a Guvernului în realizarea dreptului constituţional al cetăţeanului de a fi informat corect şi echidistant.

- Guvernarea trebuie să faciliteze demararea şi desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Noi ne lăudăm că am redus timpul de înregistrare a unei afaceri, dar, în acelaşi timp, am împovărat tot mai mult întreprinzătorul cu licenţe, permise şi controale. Mai mult ca atât, lăudându-vă cu reducerea poverii fiscale, cu reducerea impozitului, pe de altă parte impuneţi agenţii economici să finanţeze măsuri cu caracter electoral.

- Guvernarea trebuie să înceteze să consume iraţional banii împrumutaţi local şi internaţional, pentru a crea premize reale extinderii creditării în sectorul real şi micşorării ratelor dobânzilor. Nu putem reduce dobânzile atâta timp cât statul se împrumută tot mai mult şi mai mult şi cheltuieşte aceşti bani pentru proiecte preelectorale, care nu aduc valoarea adăugată reală.

- Guvernarea trebuie să înceteze să sacrifice exportatorii în numele unei pretinse stabilităţi macroeconomice. Evoluţiile recente ale pieţei valutare au demonstrat iraţionalitatea politicii macroeconomice din ultimii ani. Realitatea crudă este că am plătit pensiile şi salariile bugetarilor nu din contul unei creşteri economice reale, ci din contul creşterii numărului celor, care au fost forţaţi să plece peste hotare. Cu alte cuvinte, în loc să creăm un mediu cu adevărat favorabil pentru întreprinzătorii locali şi străini, noi preferăm să avem cât mai multă lume care să lucreze peste hotare, banii cărora să stimuleze importurile, iar statul nu face altceva decât să colecteze taxe vamale, TVA şi alte plăţi la importuri. Mai mult, în felul acesta, apriori au fost discriminaţi exportatorii, cei care creează locuri de muncă reale, aici, în ţara noastră. Plecarea moldovenilor peste hotare este şi el un exod, un tribut plătit de către societate pentru incapacitatea guvernării de a dezvolta o economie reală şi de a crea locuri de muncă. AMN pe parcursul ultimilor patru ani a insistat ca guvernul să stimuleze producerea locală de bunuri şi servicii, propunând mecanisme şi soluţii concrete.

- Guvernarea trebuie să abordeze problemele din agricultură la modul cel mai serios, nu doar prin nişte subsidii minimale, care deseori nu ajung la cei ce au nevoie cu adevărat.

- Este o situaţie absolut ruşinoasă şi înjositoare să numim profesorii şi medicii corupţi atunci când le plătim salarii mizere şi nu le oferim oportunităţi de creştere profesională.

Stimaţi colegi, onorată asistenţă, în concluzie, fracţiunea AMN constată repetat, că după 8 ani de guvernare comunistă, Republica Moldova este ţara cu cei mai slabi indicatori de dezvoltare social-economică din Europa de Est şi din CSI, iar textul pe care ni l-a prezentat noul-vechiul guvern nu este un program de guvernare anticriză cum este necesar şi era de aşteptat. Este un program de promovare a partidului de guvernământ pentru perioada preelectorală. Este un semn clar al intenţiei de fraudare şi corupere indirectă a scrutinului care urmează să-l realizăm.

Republica Moldova este a doua ţară din spaţiul ex-sovietic, care, în rezultatul aprofundării crizei economice, înregistrează сel mai înalt ritm de scădere a producţiei industriale - cu peste 24 la sută, a declarat Alexandru Oleinic, deputat Alianța ”Moldova Noastră” (AMN) în cadrul ședinței Parlamentului de miercuri, 10 iunie, transmite Politik.

”Exporturile s-au diminuat cu peste 20 la sută, fapt ce a condus la scăderea dramatică a veniturilor fiscale zilnice în bugetul de stat cu 32 la sută faţă de anul trecut şi la majorarea deficitului până la 10% din PIB, ceea ce constituie peste 1 miliard de dolari”, a spus Oleinic.

De asemenea s-a observat o scăderea a investiţiilor capitale, cu peste 40 la sută, ceea ce pune în pericol realizarea tuturor proiectelor investiţionale incluse în bugetul de stat pentru anul 2009.

La ora actuală, țara noastră are nevoie de un plan anticriză, ”la care AMN a intervenit cu propuneri concrete, iar Guvernarea însă, s-a încăpăţânat să recunoască criza iminentă, care, începând cu luna august 2008, se manifesta tot mai vizibil în R. Moldova. În schimb, Guvernarea a preferat să ascundă acest lucru, a utilizat din plin mijloacele mass-media pentru a induce populaţiei un sentiment fals de stabilitate şi o aparenţă a bunăstării”, a adăugat Alexandru Oleinic.

Încercările Guvernului de a face faţă situaţiei dificile de a-şi acoperi deficitul bugetar prin utilizarea mijloacelor Băncii Naţionale, este o încălcare flagrantă a legislaţiei în vigoare şi o intervenţie periculoasă în politică monetară a ţării.

”Realitatea arată că am plătit pensiile şi salariile bugetarilor nu din contul unei creşteri economice reale, ci din contul creşterii numărului celor, care au fost forţaţi să plece peste hotare. Cu alte cuvinte, în loc să creăm un mediu cu adevărat favorabil pentru întreprinzătorii locali şi străini, noi preferăm să avem cât mai multă lume care să lucreze peste hotare, banii cărora să stimuleze importurile, iar statul nu face altceva decât să colecteze taxe vamale, TVA şi alte plăţi la importuri.

Mai mult, în felul acesta, apriori au fost discriminaţi exportatorii, cei care creează locuri de muncă reale, aici, în ţara noastră. Plecarea moldovenilor peste hotare este şi el un exod, un tribut plătit de către societate pentru incapacitatea guvernării de a dezvolta o economie reală şi de a crea locuri de muncă. Alianța ”Moldova Noastră” pe parcursul ultimilor patru ani a insistat ca guvernul să stimuleze producerea locală de bunuri şi servicii, propunând mecanisme şi soluţii concrete”, a specificat deputatul AMN.

Este incorect să afirmăm că diferendul transnistrean este cauza insucceselor noastre economice şi sociale. Guvernarea ar trebui să recunoască şi să-şi asume responsabilitatea pentru acest lucru. Anume succesele noastre economice şi sociale este soluţia şi, poate unica soluţie, a diferendului transnistrean, a conchis Oleinic.

Amânarea intenţionată a datei alegerii Preşedintelui Republicii Moldova, care, conform Constituţiei propune Parlamentului candidatura la postul de Prim Ministru, poate avea un impact fatal asupra economiei ţării în condiţiile aprofundării rapide a crizei economice. Logica tergiversării este simplă. Pe de o parte, nu este Guvern, nu are cine să poarte responsabilitate, pe de alta, comuniştii continuă să zombeze cetăţenii, afectaţi şi sărăciţi de criză, cu informaţii de propagandă electorală pentru a le sustrage atenţia de la pericolul pe care îi aşteaptă – de a nu mai primi salarii şi pensii.
Deşi, în campania electorală, comuniştii au măgulit electoratul cu promisiuni de a majora salariile cu 20%, imediat după alegeri Guvernul a cerut autorităţilor locale să reducă cheltuielile cu 20% din cauza crizei.
Situaţia la care s-a ajuns devine tot mai alarmantă în toate domeniile:
Scăderea producţiei industriale cu peste 24 la sută şi a exporturilor cu peste 20 la sută au provocat diminuarea volumului de taxe şi impozite şi respectiv scăderea dramatică a veniturilor fiscale zilnice în bugetul de stat cu 32 la sută faţă de anul trecut şi la majorarea deficitului până la 10% din PIB, ceea ce constituie peste 1 miliard de dolari. Tendinţele de reducere a remitenţelor de valută (de două ori), care reprezintă principala sursă de venituri la buget şi a rezervelor valutare (cu 35% faţă de anul 2008) pot aduce Republica Moldova în pragul unui faliment total.
Activitatea sectorului de transporturi, care este cel mai afectat de criză, a înregistrat scăderi de peste 50 la sută, provocând creşterea numărului şomerilor cu peste 60 la sută.
Scăderea, fără precedent, a investiţiilor capitale cu peste 40 la sută pune în pericol realizarea tuturor proiectelor investiţionale incluse în bugetul de stat pentru anul 2009.
Sunt sigur că situaţia putea fi redresată, dacă Executivul accepta realizarea măsurilor anticriză, propuse, încă la începutul anului, de deputaţii Alianţei „Moldova Noastră”. Dar, la noi se procedează tradiţional – propunerile înaintate de opoziţie sunt ignorate pentru ca, ulterior, să fie preluate, efectul lor, însă, fiind unul întârziat. Astfel, măsurile fiscale propuse pentru depăşirea crizei economice, care prevăd stabilirea impozitului unic pe venit, reducerea taxelor sociale şi majorarea TVA sunt lipsite de temei economic şi în final efectul va fi acelaşi – sărăcirea totală a majorităţii populaţiei. Totodată, propunerile avansate ne demonstrează că guvernarea comunistă a adus Republica Moldova în prag de faliment, iar soluţiile căutate pentru redresarea ei sunt din contul cetăţenilor simpli.

Pe ultima sută de metri a activităţii sale, Guvernul pentru a face faţă situaţiei dificile, intervine pentru aşi acoperi deficitul bugetar la utilizarea mijloacelor Băncii Naţionale, încălcând flagrant legislaţia în vigoare prin intervenţiile sale în politică monetară a ţării. Asemenea acţiuni ilegale ale comuniştilor vor compromite total credibilitatea ţării la nivel internaţional, iar în plan intern comuniştii riscă să pună în pericol nu numai bunăstarea cetăţenilor RM, dar şi însuşi statalitatea ei.

POLITIK