Alexandru Oleinic

Conform rezultatelor anului 2007, sectorul agricol a înregistrat pierderi record - circa 1 mlrd. USD, inclusiv 1 mlrd. lei – la culturile cerealiere şi leguminoase, 1,7 mlrd. lei – la producţia de carne, 1,4 mlrd. lei – la producţia de lapte. Producţia de ulei s-a redus, ceea ce a favorizat scumpirea acestuia practic de 2 ori.

De rând cu pagubele provocate de seceta catastrofală,- creşterea preţurilor la seminţe pentru plantarea culturilor agricole de bază, precum şi preţurile îngrăşămintelor şi carburanţilor – influenţează negativ dezvoltarea ramurii agricole. Dinamica preţurilor la seminţe ne denocă că la majoritatea culturilor cerealiere preţurile sau dublat sau chiar şi triplat numai pe parcursul anului 2008 în comparaţiei cu preţul din 2007.

În mod similar, au crescut dramatic  şi  preţurile la fertilizanţi, îngrăşăminte şi motorină. Paralel, întreprinderile agricole care au făcut exporturi de produse preponderent în Federaţia Rusă, Ucraina şi Belarusi au avut pierderi enorme şi din cauză prăbuşirii cursului de schimb al dolarului SUA.

Deficitul cauzat de calamităţile din anul 2007 a condus la formarea unui deficit acut de produse agricole de bază şi seminţe, ceea ce pune în pericol securitatea alimentară Republicii Moldova.

Practicarea lucrărilor agricole devine tot mai costisitoare şi mai riscantă în condiţiile Republicii Moldova. Lipsa de reacţii adecvate şi suport din partea statului a condus la diminuarea ponderii sectorului agricol în PIB de la 30,3 % în 2001 la 15% în 2007, iar numărul persoanelor angajate în agricultură a scăzut de la 764 mii la 435 de mii, înregistrând — o scădere de 42%. Numai în 2007 au părăsit acest sector 28 mii persoane dintre care mare parte au părăsit Republica Moldova.

Este evident, că pentru a readuce sectorul agricol la normalitatea unui sector important al economiei naţionale, - statul ar trebui să-şi revadă unele priorităţi de finanţarea. 

   

În  acest context, cât şi în contextul  demersurilor parvenite de la direcţiile agricole raionale, prin care agenţii economici din agricultură prezintă date concrete privind necesităţile urgente pentru evitarea falimentului în anul financiar curent, vă propunem spre examinare şi aprobare proiectul de modificare a bugetului pe anul 2008 privind alocarea suplimentară a 300 mil. lei  pentru susţinerea producătorilor agricoli. Sursele de acoperire a cheltuielilor propuse sunt acumulate din:

• 150 milioane lei -  din „Alte venituri din activitatea de întreprinzător şi din proprietate”, provenite din majorare în mărime de 150 milioane lei la poziţia secundară „Dividendele aferente cotei de participare a statului în societăţi pe acţiuni”.
• 75 milioane lei – din contul  „Mijloace din vînzarea şi privatizarea bunurilor domeniului public”.
• 75 milioane lei de la poziţia „Accize, total”, poziţia secundară „Accizele la benzină şi motorină”.

 

Alexandru Oleinic

Luare de cuvânt la proiectul nr. 753

pentru modificarea şi completarea Legii bugetului de stat

pe anul 2008 nr. 254-XVI  din  23.11.2007.

Sedinta Plenara din 27.06.2008

Stimaţi colegi,

Din start voi constata, că nevotarea proiectului de lege pentru modificarea legii bugetului 2008 – este un argument în plus al “conlucrării” fracţiunii majoritare cu deputaţii din opoziţie – dovada politicilor de distrugere a sectorului agricol.

Refuzul majorităţii comuniste, pe parcursul anilor 2005-2007 de a discuta în Parlament problemele sectorului agricol, de a aproba măsurile de urgenţă impuse de situaţiile care au afectat grav producătorii agricoli – a condus la degradarea totală a sectorului agrar.

Sunt convins că astăzi, nimeni nu poate nega faptul că pe parcursul perioadei de guvernare comunistă – sectorul agricol a avut de suferit cel mai mult de pe urma politicilor neeficiente promovate pe parcursul anilor 2001-2007. Fiind marcaţi de stereotipurile moştenite din perioada sovietică, comuniştii în loc să integreze politica agricolă cu politica de dezvoltare rurală, au concentrat resursele financiare la consolidarea terenurilor agricole.

Lipsa de politici şi jumătăţile de măsuri aplicate în sectorul agricol au adus Republica Moldova în pragul crizei alimentare. Potrivit unui recent raport al Organizaţiei pentru Alimentaţie si Agricultura (FAO)- Moldova fosta gradina de bucătărie a Uniunii Sovietice este singura tara din Europa care necesita susţinere alimentara urgenta. Cu o agricultura in deriva si mult dependentă de condiţiile climaterice, cetăţenii sunt puternic expuşi acestor crize.

Inechitatea socială a sistemului de subvenţionarea a producătorilor din ramura agricolă a condus la reducerea continuă a accesului micilor gospodării agricole la sistemul de plăţi agricole. Frecvent, beneficiarii de ultimă instanţă a acestor subvenţii sunt nu gospodăriile agricole, dar intermediarii sau întreprinderile prelucrătoare. Numai în anul 2007, un an destul de dificil pentru sectorul animalier, care a înregistrat scăderi majore a efectivului de animale, întreprinderile zootehnice mari au beneficiat de suport direct din partea statului în sumă de peste 6 milioane de lei, ceea ce constituie peste 65 % din totalul resurselor alocate pentru sectorul animalier, iar întreprinderile individuale şi fermierii mici de doar 1 milion sau 10 la sută din suma totală. În acelaşi timp, 6 din aceste întreprinderi producătoare de carne de porcine au acumulat la 1 ianuarie 2008 un sold al datoriilor pentru credite în sumă de 30 milioane lei, iar altele 13 întreprinderi din sectorul avicol – 38 milioane lei.

Lipsa suportului concret din partea statului s-a resimţit şi în sectorul de producere a principalelor culturi tehnice, fapt ce a condus la diminuarea categorică a suprafeţelor plantate cu sfeclă de zahăr cu 8 mii ha, de floarea soarelui cu 54 mii ha, iar suprafeţele ocupate de tutun s-au diminuat de 2 ori.

De rambursarea TVA - din cei 600 de mii de agenţi economici care activează în sectorul agricol, - beneficiază doar 1400. 590 mii de ţărani activează în pierdere, iar statul favorizează în continuare întreprinderile agricole mari, generatoare de pierderi, dar care servesc de minune drept structuri posibile de maşinaţii financiare şi patrimoniale. Drept exemplu, iertarea a sute de milioane de lei – datorii faţă de bugetul statului în 2007, scutiri de care nu au beneficiat ţăranii care au achitat la timp obligaţiunile faţa de stat.

Paradoxală este situaţia în care Guvernul, - deşi recunoaşte problemele invocate de fracţiunea AMN, - de la momentul prezentării proiectului iniţial al Strategiei de dezvoltare a sectorului agroalimentar în perioada anilor 2006 -2015, aşa şi nu aplică măsuri necesare şi imediate.

Astfel, menţionând necesitatea perfecţionării mecanismului de aplicare a TVA – guvernul propune reducerea cotei standarde a TVA la cota de 10% doar către anul 2015. Iar importul tehnicii agricole şi comercializarea pesticidelor şi îngrăşămintelor este supusă în continuare taxării cu TVA.

Recunoscând reducerea producţiei anuale a zahărului din cauza lipsei de materie primă - de la 210 până la 115 mii tone – nu subvenţionează la nivelul necesar crescătorii de sfeclă de zahăr.

Vorbind despre industria de procesare a cărnii - Guvernul recunoaşte că capacităţile de abatorizare se utilizează la un randament de doar 7,5 la sută din cauza - insuficienţei cronice de materie primă autohtonă calitativă; lipsei subvenţiilor în sectorul de producere a cărnii şi creditele cu o rată a dobânzii sporită. Dar în loc să întreprindă măsurile de rigoare, Guvernul continuă să aplice restricţii cantitative la importul de carne şi nu doreşte să susţină producătorii mici.

Aceleaşi standarde şi în industria laptelui - în loc de subvenţionarea directă a ţăranilor producători de lapte, pentru care comercializarea laptelui este poate unica sursă de existenţă – Guvernul preferă să importe produse lactate, care sunt comercializate la preţuri mult mai mari.

Concluzia este simplă – cel mai important sector al economiei naţionale – agricultura este un eşec major al guvernării comuniste. Situaţia la care s-a ajuns putea fi evitată dacă majoritatea comunistă manifesta mai multă receptivitate la problemele ţăranilor şi la propunerile înaintate de deputaţii fracţiunii AMN, care în repetate rânduri au propus majorarea fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli, cât şi revederea mecanismului de aplicare şi rambusare a TVA în agricultură.

Şi toate acestea sunt rezultatul politicilor neeficiente promovate de guvernarea comunistă în sectorul agricol şi de alocările insuficiente a mijloacelor - (200 milioane lei) pentru acoperirea cheltuielilor suportate de fermieri la lucrarea solului şi semănatul culturilor de toamnă,

alocarea unor resurse insuficiente din bugetul de stat pentru subvenţionarea riscurilor în agricultură (15 mil. lei);

modificarea frecventă a legislaţiei prin care statul acorda iniţial subvenţii în mărime de 80%, ulterior – 60% şi, pentru a doua jumătate a anului 2007 – iarăşi 80% din costul primelor de asigurare, este un simptom al necunoaşterii exacte a potenţialului sistemului bugetar. Nemaivorbind de subvenţionarea producătorilor agricoli.

Chiar şi în condiţiile Tsunami-ul alimentar, cum este numita creşterea preturilor internaţionale la alimente, autorităţile si unii producători, protejaţi de clanul comunist par liniştiţi, iar unii chiar afirma ca RM va avea doar de câştigat in urma crizei.

Creşterea preţurilor la alimente cu peste 15,4 % a depăşit rata inflaţiei (+13.1%). Această tendinţă se menţine şi în primul trimestru 2008. La o rată a inflaţiei de 4.1% produsele alimentare s-au scumpit cu 7,4%.

Este ştiut, că orice creştere a preţurilor afectează în primul rând păturile sărace, 70-80% din veniturile cărora merg la alimentaţie.

Comentariile sunt de prisos. Realitatea este certă – actuala guvernare este preocupată doar de protejarea propriilor afaceri, iar problemele crizei alimentare sunt lăsate pe seama cetăţenilor simpli, celor care îşi dobândesc existenţa, muncind din greu la pământ, dar aşa şi nu-şi văd rezultatele acestei munci.

Iar dacă luăm în calcul că circa 62% din populaţie, din mediul urban, trăieşte din venituri sub pragul minimului de existenţă (1035 lei), iar în mediul rural circă 70% din populaţie au venituri mai mici decât minimul de existenţă calculat pentru acest mediu de reşedinţă (865 lei).

V-aşi ruga să vă gândiţi serios la consecinţe, deoarece dispunând de votul majoritar şi având toată puterea guvernării în mână fracţiunii comuniste, veţi fi nevoiţi să răspundeţi în faţa populaţiei.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Realitatea e că actuala guvernare este preocupată doar de protejarea propriilor afaceri, iar problemele sectorului agroalimentar sunt lăsate pe seama cetăţenilor simpli, celor care îşi dobândesc existenţa, muncind din greu la pământ, dar aşa şi nu-şi văd rezultatele acestei munci. Comuniştii iarăşi au arătat ce gândesc despre oameni simplii care muncesc în sectorul agrar! Proiectul de lege a fost respins de Dictatori Comunişti!