Alexandru Oleinic

Informația despre posibilitatea acordării unui credit de jumătate de miliard de dolari de către Federaţia Rusă este o temă larg discutată în mass-media locală şi internațională. În situația de criză economică în care R. Moldova se află deja de aproape un an, nimeni nu pune la îndoială necesitatea obținerii unor mijloace financiare. Este important, totuşi, să menţionăm că acest lucru trebuia făcut în toamna anului trecut şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) ne-ar fi asistat prompt – aşa cum a făcut-o pentru ţările din regiune – şi ne-ar fi dat atâţia bani, de cât era necesar pentru a atenua efectele crizei. Şi FMI, şi celelalte instituţii financiare internaţionale ne-ar fi ajutat în condiţii foarte avantajoase, transparente şi lipsite de oricare angajamente politice.

Deoarece, Guvernarea comunistă a ascuns adevărul despre iminenţa crizei, acum au inventat un mit electoral, în care Rusia ne-ar acorda un împrumut de 500 milioane dolari. Faptul că nici Rusia, nici Vladimir Voronin nu au menţionat vreun aspect practic şi nici vreo condiţie financiară a presupusului împrumut ne confirmă o dată în plus că Rusia nici nu are de gând să ne ofere vreun împrumut. În schimb, diplomaţii ruşi au fost foarte generoşi cu şeful comuniştilor de la Chişinău în a-l susţine prin această promisiune în campania electorală. Apropo, Moldova nu este unica ţară căreia Rusia i-a promis ajutor financiar. Până acum, însă, nimeni nu a primit nimic – nici Ucraina, nici Armenia şi nici chiar Belarus. Promisiunile făcute Moldovei – de asemenea în context electoral şi cu scopul de a susţine comuniştii – tot nu au fost realizate. Unde sunt cele 50 mii de tone de păcură promise recent?

Chiar dacă să admitem că Rusia ar fi de acord să ne crediteze, aşa cum s-a declarat, faptul că nu sunt menţionate condiţiile şi termenii concreţi ai împrumutului ar însemna că ar fi ceva de ascuns. Noi, deja, am văzut cât de eficienţi sunt comuniştii în a se lăuda cu orice ar face. De ce nu se laudă acum cu condiţiile extraordinare şi benefice ale presupusului împrumut? Fie el nu există – şi aceasta este aproape o certitudine –, fie au de ascuns compromisele politico-economice pe care le-ar fi făcut Voronin pentru a se menţine la putere.

În fapt, nu este pentru prima dată când PCRM speculează “bunele relaţii” cu Federația Rusă. Asemenea încercări au fost făcute şi în preajma campaniilor electorale precedente, când Republica Moldova a fost vizitată de către ministrul rus al economiei. Atunci, de asemenea, ni s-au făcut promisiuni de a obţine ajutor economic, în caz de dificultăți. Dar imediat, prin semnarea declaraţiei de la Barviha (martie 2009), Moldova a cedat enorm în soluționarea conflictului transnistrean.

Mitul electoral al celor 500 milioane de dolari, cu certitudine, va fi exploatat la maxim de către comuniști în campania electorală. Noi, însă, trebuie să înţelegem că acest lucru este periculos pentru securitatea ţării noastre. Pe de o parte, Federaţia Rusă nu ne va credita (Rusia singură caută cu disperare să împrumute vreo 20 de miliarde de dolari din Vest pentru a rezolva problemele economice şi sociale pe care le are), iar pe de altă parte, noi înrăutăţim relaţiile cu partenerii financiari existenţi, în primul rând, FMI şi Banca Mondială. Ambele instituţii au fost întotdeauna alături de Republica Moldova. Comuniştii nu s-au putut înţelege cu ele, pentru că nu vor să accepte să fie transparenţi şi oneşti. Avem deja experienţa licitaţiei pentru construcţia drumurilor, care s-a vrut a fi fraudată. Mai recent, declaraţia preşedintelui în exerciţiu, cu privire la negocierile cu FMI, a semănat mai mult cu o înjurătură.

Îndemn societatea să fie prudentă şi atentă la un eventual împrumut în condiţii în care lipseşte transparenţa. Cunoaştem faptul cât de mult s-a insistat la mărirea cotei proprietăţii Gazpromului asupra activelor energetice din ţara noastră. Nu cred că a fost întâmplătoare declaraţia conducerii Moldovagaz privind posibilitatea ca Gazprom să obţină, prin hotărâre judecătorească, sechestrarea activelor societăţii ruso-moldoveneşti, pe motivul restanţelor pe care Transnistria le are pentru gazul neachitat. Aceasta este o ameninţare directă şi gravă la securitatea energetică a Moldovei, dar şi la suveranitatea noastră, pentru că Gazpromul ar deţine absolut toate conductele de gaz, inclusiv cele din reţeaua de distribuţie.

Sensibilizez încă o dată opinia publică şi insist să fim conştienţi de faptul, că cei 500 milioane de dolari sunt doar un truc electoral, un alt mit prin care comuniştii speră să mintă din nou, pentru a se menţine la putere cu orice preţ.