Alexandru Oleinic

Sunt convins că astăzi, nimeni nu poate nega faptul că pe parcursul perioadei de guvernare comunistă – sectorul agricol a avut de suferit cel mai mult de pe urma politicilor neeficiente promovate pe parcursul anilor 2001-2007. În loc să integreze politica agricolă cu politica de dezvoltare rurală, au concentrat resursele la introducerea barierelor şi mecanismelor de constrângere al dezvoltării agrare şi agroindustriale.

Ca rezultat, agricultura continuă să fie un sector al riscurilor înalte, lipsit de suport din partea statului. Începând cu 2001 ponderea sectorului agricol în PIB este în descreştere de la 30,3 procente, la 15 procente în 2007, iar numărul persoanelor angajate în agricultură a scăzut de la 764 mii la 435 de mii, înregistrând o scădere de 42 procente.

Numai pe parcursul anului 2007, din cauza secetei şi caniculei – sectorului agricol a înregistrat pierderi record – circa 1 mlrd. USD, inclusiv 1 mlrd. lei – la culturile cerealiere şi leguminoase, 1,7 mlrd. lei - la producţia de carne, 1,4 mlrd. lei – la producţia de lapte. Producţia de ulei s-a redus, ceea ce a favorizat scumpirea acestuia practic de 2 ori.

Astfel, prin politicile de strangulare şi distruge gospodăriile ţărăneşti de fermier mici, guvernarea comunistă a transformat sectorul agricol în cel mai ineficient sector al economiei moldoveneşti. Inechitatea socială a sistemului de subvenţionarea a producătorilor din ramura agricolă conduce la reducerea continuă, a accesului micilor gospodării agricole la sistemul de plăţi agricole. Frecvent, beneficiarii de ultimă instanţă a acestor subvenţii sunt nu gospodăriile agricole, dar intermediarii sau întreprinderile prelucrătoare. Numai în anul 2007, un an destul de dificil pentru sectorul animalier, care a înregistrat scăderi majore a efectivului de animale, întreprinderile zootehnice mari au beneficiat de suport direct din partea statului în sumă de peste 6 milioane de lei, ceea ce constituie peste 45 % din totalul resurselor alocate pentru sectorul animalier, iar întreprinderile individuale şi fermierii mici de doar 1 milion sau 10 la sută din suma totală. În acelaşi timp, 6 din aceste întreprinderi producătoare de care de porcine au acumulat la 1 ianuarie 2008 un sold al datoriilor pentru credite în sumă de 30 milioane lei, iar altele 13 întreprinderi din sectorul avicol – 38 milioane lei.

Lipsa suportului concret din partea statului s-a resimţit şi în sectorul de producere a principalelor culturi tehnice, fapt ce a condus la diminuarea categorică a suprafeţelor plantate cu sfeclă de zahăr cu 8 mii ha, de floarea soarelui cu 54 mii ha, iar suprafeţele ocupate de tutun sau diminuat de 2 ori.

Lipsa suportului concret din partea statului s-a resimţit şi în sectorul de producere a principalelor cultura tehnice, fapt ce a condus la diminuarea categorică a suprafeţelor plantate cu sfeclă de zahăr cu 8 mii ha, de floarea soarelui cu 54 mii ha, iar suprafeţele ocupate de tutun s-au diminuat de 2 ori.

De rambursarea TVA - din cei 600 de mii de agenţi economici care activează în sectorul agricol, - beneficiază doar 1400. 590 mii de ţărani activează în pierdere, iar statul favorizează în continuare întreprinderile agricole mari, generatoare de pierderi, dar care servesc de minune drept structuri pasibile de maşinaţii financiare şi patrimoniale. Drept exemplu, iertarea a sute de milioane de lei - datorii faţă de bugetul statului în 2007.

Din cauza blocării pieţelor tradiţionale de comercializare a producţiei agricole prin Hotărâri anticonstituţionale şi a incapacităţii Guvernului de a asigura valorificarea preferinţelor comerciale acordate de UE, ţăranii sunt nevoiţi să-şi vândă marfa la preţuri mult mai joase decât cele oferite pe pieţele internaţionale. Iar din cauza restricţiilor la exportul de struguri proaspeţi de viţă de vie - fiecare familie de ţărani care are în posesie plantaţii de vie au suferit pierderi de circa 4 mii de lei.

În anul 2005, importul cărnii a atins apogeul şi a constituit 60,4 mii tone sau 66,7% din nivelul producerii pe ţară, majorându-se, în comparaţie cu anul 2004, de 1,8 ori, iar cu 2003 – de 2,5 ori. Producerea cărnii de porcine şi pasăre, pe parcursul anului 2007, a constituit circa 79 tone, majorându-se comparativ cu anul 2006, cu 12%.

Paradoxală este situaţia în care Guvernul, - deşi recunoaşte problemele invocate de fracţiunea AMN, - de la momentul prezentării proiectului iniţial al Strategiei de dezvoltare a sectorului agroalimentar în perioada anilor 2006 -2015, aşa şi nu aplică măsuri necesare şi imediate.

Astfel, menţionând necesitatea perfecţionării mecanismului de aplicare a TVA - guvernul propune reducerea cotei standarde a TVA la cota de 10% doar către anul 2015. Aplicând TVA la importul tehnicii agricole şi a pieselor de schimb şi la comercializarea pesticidelor şi îngrăşămintelor.

Recunoscând reducerea producţiei anuale a zahărului de la 210 până la 115 mii tone, din cauza lipsei de materie primă - nu subvenţionează la nivelul necesar crescătorii de sfeclă de zahăr.

Vorbind despre industria de procesare a cărnii - Guvernul recunoaşte că capacităţile de abatorizare se utilizează la un randament de doar 7,5 la sută din cauza - insuficienţei cronice de materie primă autohtonă calitativă; lipsei subvenţiilor în sectorul de producere a cărnii şi creditele cu o rată a dobânzii sporită. Dar în loc să întreprindă măsurile de rigoare, Guvernul continuă să aplice restricţii cantitative la importul de carne şi nu doreşte să susţină producătorii mici.

Aceleaşi standarde şi în industria laptelui - în loc de subvenţionarea directă a ţăranilor producători de lapte, pentru care comercializarea laptelui este poate unica sursă de existenţă Guvernul preferă să importe produse lactate, care sunt comercializate la preţuri mult mai mari.

Concluzia este simplă - cel mai important sector al economiei naţionale - agricultura este un eşec major al guvernării comuniste. Situaţia la care s-a ajuns putea fi evitată dacă majoritatea comunistă manifesta mai multă receptivitate la problemele ţăranilor şi la propunerile înaintate de deputaţii fracţiunii AMN, care în repetate rânduri au propus majorarea fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli, cât şi revederea mecanismului de aplicare şi rambursare a TVA în agricultură.

Guvernarea comunistă, însă, chiar şi în condiţiile crizei alimentare, cum este numita creşterea preturilor internaţionale la alimente, intenţionat nu doreşte să accepte aplicarea măsurilor de ajutorare a ţăranilor. Atât autorităţile cât si unii producători, protejaţi de clanul comunist par liniştiţi, iar unii chiar afirma ca RM va avea doar de câştigat in urma crizei alimentare.

Realitatea e că actuala guvernare este preocupată doar de protejarea propriilor afaceri, iar problemele sectorului agroalimentar sunt lăsate pe seama cetăţenilor simpli, celor care îşi dobândesc existenţa, muncind din greu la pământ, dar aşa şi nu-şi văd rezultatele acestei munci.