Alexandru Oleinic

Amânarea intenţionată a datei alegerii Preşedintelui Republicii Moldova, care, conform Constituţiei propune Parlamentului candidatura la postul de Prim Ministru, poate avea un impact fatal asupra economiei ţării în condiţiile aprofundării rapide a crizei economice. Logica tergiversării este simplă. Pe de o parte, nu este Guvern, nu are cine să poarte responsabilitate, pe de alta, comuniştii continuă să zombeze cetăţenii, afectaţi şi sărăciţi de criză, cu informaţii de propagandă electorală pentru a le sustrage atenţia de la pericolul pe care îi aşteaptă – de a nu mai primi salarii şi pensii.
Deşi, în campania electorală, comuniştii au măgulit electoratul cu promisiuni de a majora salariile cu 20%, imediat după alegeri Guvernul a cerut autorităţilor locale să reducă cheltuielile cu 20% din cauza crizei.
Situaţia la care s-a ajuns devine tot mai alarmantă în toate domeniile:
Scăderea producţiei industriale cu peste 24 la sută şi a exporturilor cu peste 20 la sută au provocat diminuarea volumului de taxe şi impozite şi respectiv scăderea dramatică a veniturilor fiscale zilnice în bugetul de stat cu 32 la sută faţă de anul trecut şi la majorarea deficitului până la 10% din PIB, ceea ce constituie peste 1 miliard de dolari. Tendinţele de reducere a remitenţelor de valută (de două ori), care reprezintă principala sursă de venituri la buget şi a rezervelor valutare (cu 35% faţă de anul 2008) pot aduce Republica Moldova în pragul unui faliment total.
Activitatea sectorului de transporturi, care este cel mai afectat de criză, a înregistrat scăderi de peste 50 la sută, provocând creşterea numărului şomerilor cu peste 60 la sută.
Scăderea, fără precedent, a investiţiilor capitale cu peste 40 la sută pune în pericol realizarea tuturor proiectelor investiţionale incluse în bugetul de stat pentru anul 2009.
Sunt sigur că situaţia putea fi redresată, dacă Executivul accepta realizarea măsurilor anticriză, propuse, încă la începutul anului, de deputaţii Alianţei „Moldova Noastră”. Dar, la noi se procedează tradiţional – propunerile înaintate de opoziţie sunt ignorate pentru ca, ulterior, să fie preluate, efectul lor, însă, fiind unul întârziat. Astfel, măsurile fiscale propuse pentru depăşirea crizei economice, care prevăd stabilirea impozitului unic pe venit, reducerea taxelor sociale şi majorarea TVA sunt lipsite de temei economic şi în final efectul va fi acelaşi – sărăcirea totală a majorităţii populaţiei. Totodată, propunerile avansate ne demonstrează că guvernarea comunistă a adus Republica Moldova în prag de faliment, iar soluţiile căutate pentru redresarea ei sunt din contul cetăţenilor simpli.

Pe ultima sută de metri a activităţii sale, Guvernul pentru a face faţă situaţiei dificile, intervine pentru aşi acoperi deficitul bugetar la utilizarea mijloacelor Băncii Naţionale, încălcând flagrant legislaţia în vigoare prin intervenţiile sale în politică monetară a ţării. Asemenea acţiuni ilegale ale comuniştilor vor compromite total credibilitatea ţării la nivel internaţional, iar în plan intern comuniştii riscă să pună în pericol nu numai bunăstarea cetăţenilor RM, dar şi însuşi statalitatea ei.