Alexandru Oleinic

Investiţiile sunt unica şansă de relansare a economiei naţionale, susţine Alexandru Oleinic, ex-deputat AMN în Parlamentul R. Moldova.

Recentele date ale Biroului Naţional de Statistică privind rezultatul activităţii industriei R. Moldova denotă o prăbuşire continuă a sectorului, tocmai cu 35%. Aceasta ne confirmă o dată în plus că economia ţării este defectată şi se află în pericolul grav de descreştere continuă.

Aceeaşi tendinţă de scădere o au şi celelalte sectoare ale economiei. Investiţiile în capitalul fix au înregistrat o descreştere de 38%, sectorul construcţiilor a scăzut cu 41% (iar construcţiile noi - cu 48%). Exporturile s-au diminuat cu peste 20% şi aceasta a condus la majorarea deficitului bugetar până la 10% din PIB. Astăzi avem confirmarea crizei economice ne-recunoscută de comunişti în toamna anului 2008. De asemenea, este confirmarea doar a aparenţelor reformelor nu şi a unor reforme economice adevărate pe care comuniştii pretind să le fi implementat pe parcursul ultimilor opt ani.

Lipsa unor politici consecvente în domeniul atragerii investiţiilor străine au plasat Republica Moldova ca ţară cu cel mai mic indicator al investițiilor străine pe cap de locuitor – 550 USD. Este de 30 ori mai puţin decât în Polonia, de 40 ori mai puţin decât în Slovacia şi de 50 ori mai puţin decât în Estonia.

Economia R. Moldova este în prag de faliment, iar „prăbuşirea ei” poate fi stopată doar prin injectarea unui flux impunător de investiţii străine. Totuşi, pentru realizarea unui asemenea salt, sunt necesare politici eficiente şi reale de stimulare a investiţiilor.

Că aceste politici lipsesc ne arată volumul nesemnificativ al investiţiilor străine directe, care, deşi au depăşit suma de 200 mln. USD în 2007, sunt de 45 ori mai mici decât în România (9 miliarde USD), la o populaţie de doar 5 ori mai mare.

Pentru ca ţara noastră să devină atractivă pentru investitori serioşi şi bine-intenţionaţi, mai întâi, se impune semnarea acordurilor cu principalele instituţii financiare internaţionale - Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţii şi Dezvoltare. Mai mult, un program efectiv de colaborare pe termen lung cu Uniunea Europeană este critic.

Aplicarea politicii fiscale adecvate este de asemenea chemată să concureze la intensificarea fluxului de investiţii în R. Moldova. Pentru creşterea productivităţii şi competitivităţii întreprinderilor noastre avem nevoie de reutilare şi implementare de tehnologii noi. În acest sens, rămân pe poziţia, pe care am promovat-o consecvent în Parlament, că importurile de utilaje şi maşini pentru scopuri de producere trebuie scutite de TVA.

Exporturile noastre au cunoscut şi ele o evoluţie negativă. În perspectiva reducerii dramatice a cererii globale şi regionale, este necesar ca statul să anuleze toate interdicţiile şi reglementările restrictive care limitează exporturile, să accelereze procedura de rambursare a TVA, precum şi să se abţină de la creşterea barierelor comerciale ne-tarifare. Măsurile propuse ar spori fluxul de investiţii şi în sectorul agricol, care suferă profund de pe urma politicilor implementate de guvernarea comunistă.

O altă problemă fundamentală este accesul limitat la credite. Pentru sectorul bancar, care este grav afectat de criza financiară globală, atragerea investiţiilor străine ar fi un colac de salvare. Majorarea fluxului de investiţii în sistemul bancar al Republicii Moldova ar permite extinderea creditării, în special a celei pe termen lung – 5-10 ani. Acest lucru ar fi un pas important în direcţionarea activităţii sectorului financiar-bancar spre dezvoltarea economiei naţionale.

În condiţiile crizei financiare internaţionale, măsurile enunţate sunt absolut necesare pentru trecerea la un alt model de creştere economică, bazat pe producţie şi exporturi, cu susţinerea masivă a statului pentru producătorii autohtoni şi investitorii străini. Acest lucru este dictat nu doar de necesitatea reintegrării în câmpul muncii a persoanelor de peste hotare, dar şi de faptul că un produs fabricat în Moldova aduce ţării mai multe venituri decât cel importat.

Informația despre posibilitatea acordării unui credit de jumătate de miliard de dolari de către Federaţia Rusă este o temă larg discutată în mass-media locală şi internațională. În situația de criză economică în care R. Moldova se află deja de aproape un an, nimeni nu pune la îndoială necesitatea obținerii unor mijloace financiare. Este important, totuşi, să menţionăm că acest lucru trebuia făcut în toamna anului trecut şi Fondul Monetar Internaţional (FMI) ne-ar fi asistat prompt – aşa cum a făcut-o pentru ţările din regiune – şi ne-ar fi dat atâţia bani, de cât era necesar pentru a atenua efectele crizei. Şi FMI, şi celelalte instituţii financiare internaţionale ne-ar fi ajutat în condiţii foarte avantajoase, transparente şi lipsite de oricare angajamente politice.

Deoarece, Guvernarea comunistă a ascuns adevărul despre iminenţa crizei, acum au inventat un mit electoral, în care Rusia ne-ar acorda un împrumut de 500 milioane dolari. Faptul că nici Rusia, nici Vladimir Voronin nu au menţionat vreun aspect practic şi nici vreo condiţie financiară a presupusului împrumut ne confirmă o dată în plus că Rusia nici nu are de gând să ne ofere vreun împrumut. În schimb, diplomaţii ruşi au fost foarte generoşi cu şeful comuniştilor de la Chişinău în a-l susţine prin această promisiune în campania electorală. Apropo, Moldova nu este unica ţară căreia Rusia i-a promis ajutor financiar. Până acum, însă, nimeni nu a primit nimic – nici Ucraina, nici Armenia şi nici chiar Belarus. Promisiunile făcute Moldovei – de asemenea în context electoral şi cu scopul de a susţine comuniştii – tot nu au fost realizate. Unde sunt cele 50 mii de tone de păcură promise recent?

Chiar dacă să admitem că Rusia ar fi de acord să ne crediteze, aşa cum s-a declarat, faptul că nu sunt menţionate condiţiile şi termenii concreţi ai împrumutului ar însemna că ar fi ceva de ascuns. Noi, deja, am văzut cât de eficienţi sunt comuniştii în a se lăuda cu orice ar face. De ce nu se laudă acum cu condiţiile extraordinare şi benefice ale presupusului împrumut? Fie el nu există – şi aceasta este aproape o certitudine –, fie au de ascuns compromisele politico-economice pe care le-ar fi făcut Voronin pentru a se menţine la putere.

În fapt, nu este pentru prima dată când PCRM speculează “bunele relaţii” cu Federația Rusă. Asemenea încercări au fost făcute şi în preajma campaniilor electorale precedente, când Republica Moldova a fost vizitată de către ministrul rus al economiei. Atunci, de asemenea, ni s-au făcut promisiuni de a obţine ajutor economic, în caz de dificultăți. Dar imediat, prin semnarea declaraţiei de la Barviha (martie 2009), Moldova a cedat enorm în soluționarea conflictului transnistrean.

Mitul electoral al celor 500 milioane de dolari, cu certitudine, va fi exploatat la maxim de către comuniști în campania electorală. Noi, însă, trebuie să înţelegem că acest lucru este periculos pentru securitatea ţării noastre. Pe de o parte, Federaţia Rusă nu ne va credita (Rusia singură caută cu disperare să împrumute vreo 20 de miliarde de dolari din Vest pentru a rezolva problemele economice şi sociale pe care le are), iar pe de altă parte, noi înrăutăţim relaţiile cu partenerii financiari existenţi, în primul rând, FMI şi Banca Mondială. Ambele instituţii au fost întotdeauna alături de Republica Moldova. Comuniştii nu s-au putut înţelege cu ele, pentru că nu vor să accepte să fie transparenţi şi oneşti. Avem deja experienţa licitaţiei pentru construcţia drumurilor, care s-a vrut a fi fraudată. Mai recent, declaraţia preşedintelui în exerciţiu, cu privire la negocierile cu FMI, a semănat mai mult cu o înjurătură.

Îndemn societatea să fie prudentă şi atentă la un eventual împrumut în condiţii în care lipseşte transparenţa. Cunoaştem faptul cât de mult s-a insistat la mărirea cotei proprietăţii Gazpromului asupra activelor energetice din ţara noastră. Nu cred că a fost întâmplătoare declaraţia conducerii Moldovagaz privind posibilitatea ca Gazprom să obţină, prin hotărâre judecătorească, sechestrarea activelor societăţii ruso-moldoveneşti, pe motivul restanţelor pe care Transnistria le are pentru gazul neachitat. Aceasta este o ameninţare directă şi gravă la securitatea energetică a Moldovei, dar şi la suveranitatea noastră, pentru că Gazpromul ar deţine absolut toate conductele de gaz, inclusiv cele din reţeaua de distribuţie.

Sensibilizez încă o dată opinia publică şi insist să fim conştienţi de faptul, că cei 500 milioane de dolari sunt doar un truc electoral, un alt mit prin care comuniştii speră să mintă din nou, pentru a se menţine la putere cu orice preţ.

Declaraţia

Guvernarea mai demonstrează o dată în plus că nu este capabilă să gestioneze criza economică şi financiară din ţară. Cea mai recentă iniţiativă legislativă din acest domeniu se referă la lichidarea silită a băncilor. Citind textul amendamentelor la Legea Instituţiilor Financiare, rămâi cu impresia că nu se doreşte o rezolvare a problemelor din sectorul financiar, ci o agravare a ei. Banca nu este o întreprindere simplă, unde într-adevăr, falimentul sau lichidarea promptă duce la redistribuirea cât mai rapidă a resurselor în mâinile celor, care le pot gestiona mai bine şi mai eficient. Banca este un component sistemic al economiei naţionale, şi – prin urmare – necesită o abordare diferită, o abordare prin care se asigură interesele deponenţilor, societăţii, dar şi investitorilor.

Sub paravanul grijii faţă de depozitele persoanelor fizice, – apropo, din nou în context electoral –, deputaţii comunişti, prin modificările pe care le propun în Legea instituţiilor financiare, substituie mecanismul de insolvabilitate a băncii cu cel de lichidare silită, efectuată de un administrator din oficiu numit de către Banca Naţională, ocolind procesele judiciare. Astfel, vor fi create premize pentru implicarea directă şi nejustificată a statutului în activitatea sistemului bancar.

Aici apare şi conflictul grav de interese instituţional. Or, anume Banca Naţională este responsabilă de monitorizarea şi supravegherea sistemului bancar, dar şi a fiecărei bănci în parte. Odată ce s-a ajuns la necesitatea de lichidare forţată a unei bănci, implicit trebuie să admitem că Banca Naţională nu a reuşit, fie să monitorizeze adecvat instituţia respectivă, fie să-i impună un sistem de management eficient şi corespunzător. Acordarea, în acest caz, a unor împuterniciri sporite instituţiei responsabile de monitorizare şi supraveghere creşte dramatic riscul de fraudă şi de interpretări confuze a cazurilor concrete de dispută între debitori,creditori şi investitori.

Am mai spus în repetate rânduri: dacă vrem să asigurăm deponenţii, atunci lichidarea forţată a băncilor nu este soluţia. Ba din contra, orice faliment, orice lichidare a unei instituţii financiare este contraproductivă, pentru că sperie deponenţii. Încrederea deponenţilor poate fi câştigată doar prin garantarea integrală a depozitelor lor. Am propus această iniţiativă legislativă în Parlament, dar a fost în permanenţă respinsă de către comunişti.

Dacă observăm ce se face peste hotare, atunci, vom constata, că în astfel de situaţii, Băncile Naţionale, asistate de guvern sau de alte instituţii abilitate, în primul rând, încearcă să salveze băncile care au probleme de lichiditate. Dacă nu se reuşeşte, atunci creează premise şi intermediază achiziţia sau absorbirea băncilor problematice de către băncile mai puternice. În cazul Republicii Moldova, guvernarea preferă să exploateze acest moment de criză şi din punct de vedere electoral, dar şi din punct de vedere a producerii presiunii asupra investitorilor din sectorul financiar. Este cinic, este incorect şi este periculos pentru deponenţi.

Acordarea împuternicirilor sporite Băncii Naţionale, conform iniţiativei legislative menţionate, nu rezolvă problema în esenţă. Aceasta va duce la un dezechilibru esenţial între Banca Naţională, pe de o parte, şi investitori, pe de altă parte. În ultimă instanţă aceasta va duce la atragerea în sectorul bancar al ţării a unor investitori mai riscanţi, cu o calitate a managementului proastă, ceea ce pune în pericol direct deponenţii. Investitorii responsabili vor fi substituiţi de cei riscanţi şi vor fi de-motivaţi să aducă resurse financiare şi investiţii.

Modificările legislative propuse abundă cu formulări imprecise şi din cele care creează oportunităţi extinse de fraudă şi corupere. De exemplu, cum se poate de interpretat că administratorul din oficiu „respinge creanţele a căror validitate i se pare îndoielnică”? În acelaşi context, formularea de genul „la lichidarea băncii, creanţele validate se onorează prioritar” permite o manevră largă în gestionarea creanţelor respective.

Nu în ultimul rând, trebuie să atragem atenţia la cât de repede suntem grăbiţi să aprobăm această iniţiativă şi cine a avut-o. De unde are deputatul comunist Iurie Munteanu cunoştinţele, dar mai ales, experienţa necesară pentru a propune aceste modificări atât de importante? dumnealui nu a lucrat vreodată în sistemul bancar; a lucrat doar în sistemul întreprinderilor mici şi mijlocii. Poate de aceasta, citind iniţiativa dumnealui, ai impresia că se referă la lichidarea unui S.R.L. Să nu uităm că mai multe iniţiative prezentate de Iurie Munteanu, în calitatea lui de vice-ministru al economiei au purtat un caracter de lobby şi de promovare a unor interese private.

“Dacă vrem să asigurăm deponenţii, atunci lichidarea forţată a băncilor nu este soluţia. Ba din contra, orice faliment, orice lichidare a unei instituţii financiare este contraproductivă, pentru că sperie deponenţii. Încrederea deponenţilor poate fi câştigată doar prin garantarea integrală a depozitelor lor. Am propus această iniţiativă legislativă în Parlament, dar a fost în permanenţă respinsă de către comunişti” a declarat Alexandru Oleinic, deputat Alianţa “Moldova Noastră”.

Guvernarea mai demonstrează o dată în plus că nu este capabilă să gestioneze criza economică şi financiară din ţară. Cea mai recentă iniţiativă legislativă din acest domeniu se referă la lichidarea silită a băncilor. Citind textul amendamentelor la Legea Instituţiilor Financiare, rămâi cu impresia că nu se doreşte o rezolvare a problemelor din sectorul financiar, ci o agravare a ei. Banca nu este o întreprindere simplă, unde într-adevăr, falimentul sau lichidarea promptă duce la redistribuirea cât mai rapidă a resurselor în mâinile celor, care le pot gestiona mai bine şi mai eficient. Banca este un component sistemic al economiei naţionale, şi – prin urmare – necesită o abordare diferită, o abordare prin care se asigură interesele deponenţilor, societăţii, dar şi investitorilor.

Acordarea împuternicirilor sporite Băncii Naţionale, conform iniţiativei legislative menţionate, nu rezolvă problema în esenţă. Aceasta va duce la un dezechilibru esenţial între Banca Naţională, pe de o parte, şi investitori, pe de altă parte. În ultimă instanţă aceasta va duce la atragerea în sectorul bancar al ţării a unor investitori mai riscanţi, cu o calitate a managementului proastă, ceea ce pune în pericol direct deponenţii. Investitorii responsabili vor fi substituiţi de cei riscanţi şi vor fi de-motivaţi să aducă resurse financiare şi investiţii.

“Modificările legislative propuse abundă cu formulări imprecise şi din cele care creează oportunităţi extinse de fraudă şi corupere. De exemplu, cum se poate de interpretat că administratorul din oficiu „respinge creanţele a căror validitate i se pare îndoielnică”? În acelaşi context, formularea de genul „la lichidarea băncii, creanţele validate se onorează prioritar” permite o manevră largă în gestionarea creanţelor respective” a adăugat Oleinic.

Banca Naţională este responsabilă de monitorizarea şi supravegherea sistemului bancar, dar şi a fiecărei bănci în parte. Odată ce s-a ajuns la necesitatea de lichidare forţată a unei bănci, implicit trebuie să admitem că Banca Naţională nu a reuşit, fie să monitorizeze adecvat instituţia respectivă, fie să-i impună un sistem de management eficient şi corespunzător. Acordarea, în acest caz, a unor împuterniciri sporite instituţiei responsabile de monitorizare şi supraveghere creşte dramatic riscul de fraudă şi de interpretări confuze a cazurilor concrete de dispută între debitori, creditori şi investitori.

Stimaţi colegi,

Onorată asistenţă!

Regretăm situaţia de astăzi, în care suntem nevoiţi să discutăm despre o guvernare provizorie. Dacă guvernarea comunistă ar fi asigurat cu adevărat, nu doar prin declaraţii, o stabilitate efectivă în această ţară, am fi avut un proces electoral democratic, corect, echitabil şi necompromis, am fi discutat astăzi programul de guvernare pentru următorii patru ani şi nu pentru două luni.

Preocuparea exclusivă a guvernării pentru imaginea ei şi pentru asigurarea aflării ei la putere a culminat în evenimentele de la 7 aprilie. Ca mai apoi, în cel mai cinic mod, iniţiativa paşnică a celor care au protestat împotriva fraudării continue a actului de guvernare să fie exploatată din plin de PCRM. Cel mai grav este, că s-a atentat la libertăţile fundamentale ale cetăţenilor noştri, care au fost maltrataţi şi înjosiţi.

Acest text, denumit „Programul de Activitate al Guvernului Republicii Moldova” este o confirmare în plus, că guvernarea actuală nu a avut şi nici nu are capacitatea de a asigura o creştere continuă şi stabilă a bunăstării cetăţenilor noştri. Noi avem nevoie de un program anticriză, pe care îl solicităm Guvernului deja aproape un an. Ba mai mult, AMN a intervenit cu propuneri concrete, iar  Guvernarea însă, s-a încăpăţânat iresponsabil să recunoască criza iminentă, care, începând cu luna august anul trecut, se manifesta tot mai vizibil în RM. În schimb, Guvernarea a preferat să ascundă acest lucru, a utilizat din plin mijloacele mass-media pentru a induce populaţiei un sentiment fals de stabilitate şi o aparenţă a bunăstării.

Rezultatul сel mai vizibil al activităţii Guvernului, propus astăzi – este starea  alarmantă din toate domeniile, economie, sfera socială şi politică – cauzată de gestionarea ne eficientă a situaţiilor de criză.

Astfel, Republica Moldova este a doua ţară din spaţiul ex-sovietic, care, în rezultatul aprofundării crizei economice , înregistrează сel mai înalt ritm de scădere a producţiei industriale -  cu peste 24 la sută. Exporturile s-au diminuat  cu peste 20 la sută, fapt ce a condus la scăderea dramatică a veniturilor fiscale zilnice în bugetul de stat cu 32 la sută faţă de anul trecut şi la majorarea deficitului până la 10% din PIB, ceea ce constituie peste 1 miliard de dolari.

Scăderea, fără precedent, a investiţiilor capitale cu peste 40 la sută pune în pericol realizarea tuturor proiectelor investiţionale incluse în bugetul de stat pentru anul 2009.

Încercările Guvernului de a face faţă situaţiei dificile - de aşi acoperi deficitul bugetar prin utilizarea mijloacelor Băncii Naţionale, este o încălcare flagrantă a legislaţiei în vigoare şi o intervenţie periculoasă în politică monetară a ţării. Aceste acţiuni vor compromite total credibilitatea ţării la nivel internaţional, iar în plan intern riscă să pună în pericol nu numai bunăstarea cetăţenilor RM, dar şi însuşi statalitatea ei.

În asemenea situaţii de criză, pentru aşa ţări ca Moldova, cel mai indicat lucru  este atragerea de resurse financiare. De aceea întrebăm: cine sau ce a încurcat guvernării în septembrie anul 2008 să recunoască că suntem afectaţi de criză şi să negocieze un program de asistenţă cu FMI, aşa cum au făcut-o vecinii noştri? Guvernul avea şi împuternicirile şi mandatul necesar, doar că nu a avut curajul, dar şi mai grav, nu şi-a asumat responsabilitatea pentru greşelile la nivel macro-economic, la nivel de politici de promovare a businessului mic şi mijlociu şi nu a avut inteligenţa sau capacitatea de a recunoaşte în faţa cetăţeanului criza şi de a mobiliza societatea pentru depăşirea ei.   

Rămîne doar să constatăm, că pretinsul text al programului de guvernare, prezentat astăzi spre aprobarea Parlamentului, este doar un manifest electoral al PCRM, o declaraţie politică ordinară, prin care guvernarea vine doar cu promisiuni lipsite de perspectivă reală. Din acest text reiese doar, că guvernarea a găsit cine este vinovat pentru insuccesele ei şi pentru declinul continuu al bunăstării cetăţeanului nostru.

De opt ani vorbim despre corupţie, de opt ani vorbim despre reformarea sistemul judiciar, de opt ani vorbim despre reducerea reglementării din partea organelor de stat, despre delimitarea clară a funcţiilor de control. Şi exact aceleaşi teze le regăsim în acest text. Dacă nu am fost capabili să rezolvăm aceste lucruri elementare pe parcursul a opt ani, cum credeţi că le veţi face în aceste două luni?

Din 2005 încoace tot pretindem că ne integrăm în Uniunea Europeană. În realitate, însă, noi astăzi suntem mai departe ca oricând de Uniunea Europeană, pentru că Uniunea Europeană înseamnă sistem de valori. Uniunea Europeană înseamnă instituţii, care lucrează efectiv nu doar declarativ în beneficiul fiecărui cetăţean în parte şi a societăţii în ansamblu. Uniunea Europeană înseamnă instituţii independente şi nu din cele care acţionează la comandă. Uniunea Europeană înseamnă o economie durabilă şi nu una care se alimentează exclusiv din nefericirea şi munca deseori insuportabilă a cetăţenilor noştri peste hotare. Uniunea Europeană înseamnă relaţii economice, sociale şi culturale cu vecinii, cu partenerii economici şi politici. În ultimă instanţă Uniunea Europeană înseamnă o stabilitate şi o previzibilitate pentru fiecare cetăţean care vrea să fie mândri de ţara în care trăieşte. Ce-am realizat noi din toate acestea? Absolut nimic.

Integrarea în Uniunea Europeană nu trebuie să fie condiţia creşterii bunăstării cetăţeanului, integrarea în Uniunea Europeană trebuie să fie rezultatul transformărilor reale pe care trebuie să le realizăm: - o justiţie cu adevărat independenţă, o economie durabilă, un cetăţean informat, protejat şi cu oportunităţi reale de creştere şi dezvoltare socială.

Este făţarnic şi incorect să afirmăm că diferendul transnistrean este cauza insucceselor noastre economice şi sociale. Guvernarea ar trebui să recunoască şi să-şi asume responsabilitatea pentru acest lucru. Anume succesele noastre economice şi sociale este soluţia şi, poate unica soluţie, a diferendului transnistrean. Noi trebuie să ajungem acolo, când cetăţeanul nostru cu mândrie şi cu demnitate arată paşaportul moldovean.

În numele fracţiunii AMN am să repet, şi nu ştiu a câta oară,  că realizarea unei guvernări eficiente poate fi asigurată doar prin garantarea următoarelor principii de bază:

- Avem atâția oameni care sunt nedreptăţiţi, aven atâția întreprinzători, care au fost falimentaţi, am avut atâția investitori străini cărora li s-au lezat drepturile şi care au fost forţaţi să plece. De aceea, în primul rând puterea nu trebuie să se implice în actul justiţiei.

- Guvernarea trebuie să asigure independenţa reală a instituţiilor de reglementare cum ar fi Banca Naţională, Comisia Naţională pentru Piaţa Financiară, Agenţia Naţională pentru protejarea concurenţei, Agenţiile Naţionale de reglementare din sectoarele energetice şi de telecomunicaţii, etc. Guvernarea trebuie să renunţe la practica de creare a barierelor în scopul protejării intereselor private.

- Asigurarea independenţei reale a instituţiilor mass-media este principala obligaţiune a Guvernului în realizarea dreptului constituţional al cetăţeanului de a fi informat corect şi echidistant.

- Guvernarea trebuie să faciliteze demararea şi desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Noi ne lăudăm că am redus timpul de înregistrare a unei afaceri, dar, în acelaşi timp, am împovărat tot mai mult întreprinzătorul cu licenţe, permise şi controale. Mai mult ca atât, lăudându-vă cu reducerea poverii fiscale, cu reducerea impozitului, pe de altă parte impuneţi agenţii economici să finanţeze măsuri cu caracter electoral.

- Guvernarea trebuie să înceteze să consume iraţional banii împrumutaţi local şi internaţional, pentru a crea premize reale extinderii creditării în sectorul real şi micşorării ratelor dobânzilor. Nu putem reduce dobânzile atâta timp cât statul se împrumută tot mai mult şi mai mult şi cheltuieşte aceşti bani pentru proiecte preelectorale, care nu aduc valoarea adăugată reală.

- Guvernarea trebuie să înceteze să sacrifice exportatorii în numele unei pretinse stabilităţi macroeconomice. Evoluţiile recente ale pieţei valutare au demonstrat iraţionalitatea politicii macroeconomice din ultimii ani. Realitatea crudă este că am plătit pensiile şi salariile bugetarilor nu din contul unei creşteri economice reale, ci din contul creşterii numărului celor, care au fost forţaţi să plece peste hotare. Cu alte cuvinte, în loc să creăm un mediu cu adevărat favorabil pentru întreprinzătorii locali şi străini, noi preferăm să avem cât mai multă lume care să lucreze peste hotare, banii cărora să stimuleze importurile, iar statul nu face altceva decât să colecteze taxe vamale, TVA şi alte plăţi la importuri. Mai mult, în felul acesta, apriori au fost discriminaţi exportatorii, cei care creează locuri de muncă reale, aici, în ţara noastră. Plecarea moldovenilor peste hotare este şi el un exod, un tribut plătit de către societate pentru incapacitatea guvernării de a dezvolta o economie reală şi de a crea locuri de muncă. AMN pe parcursul ultimilor patru ani a insistat ca guvernul să stimuleze producerea locală de bunuri şi servicii, propunând mecanisme şi soluţii concrete.

- Guvernarea trebuie să abordeze problemele din agricultură la modul cel mai serios, nu doar prin nişte subsidii minimale, care deseori nu ajung la cei ce au nevoie cu adevărat.

- Este o situaţie absolut ruşinoasă şi înjositoare să numim profesorii şi medicii corupţi atunci când le plătim salarii mizere şi nu le oferim oportunităţi de creştere profesională.

Stimaţi colegi, onorată asistenţă, în concluzie, fracţiunea AMN constată repetat, că după 8 ani de guvernare comunistă, Republica Moldova este ţara cu cei mai slabi indicatori de dezvoltare social-economică din Europa de Est şi din CSI, iar textul pe care ni l-a prezentat noul-vechiul guvern nu este un program de guvernare anticriză cum este necesar şi era de aşteptat. Este un program de promovare a partidului de guvernământ pentru perioada preelectorală. Este un semn clar al intenţiei de fraudare şi corupere indirectă a scrutinului care urmează să-l realizăm.

Republica Moldova este a doua ţară din spaţiul ex-sovietic, care, în rezultatul aprofundării crizei economice, înregistrează сel mai înalt ritm de scădere a producţiei industriale - cu peste 24 la sută, a declarat Alexandru Oleinic, deputat Alianța ”Moldova Noastră” (AMN) în cadrul ședinței Parlamentului de miercuri, 10 iunie, transmite Politik.

”Exporturile s-au diminuat cu peste 20 la sută, fapt ce a condus la scăderea dramatică a veniturilor fiscale zilnice în bugetul de stat cu 32 la sută faţă de anul trecut şi la majorarea deficitului până la 10% din PIB, ceea ce constituie peste 1 miliard de dolari”, a spus Oleinic.

De asemenea s-a observat o scăderea a investiţiilor capitale, cu peste 40 la sută, ceea ce pune în pericol realizarea tuturor proiectelor investiţionale incluse în bugetul de stat pentru anul 2009.

La ora actuală, țara noastră are nevoie de un plan anticriză, ”la care AMN a intervenit cu propuneri concrete, iar Guvernarea însă, s-a încăpăţânat să recunoască criza iminentă, care, începând cu luna august 2008, se manifesta tot mai vizibil în R. Moldova. În schimb, Guvernarea a preferat să ascundă acest lucru, a utilizat din plin mijloacele mass-media pentru a induce populaţiei un sentiment fals de stabilitate şi o aparenţă a bunăstării”, a adăugat Alexandru Oleinic.

Încercările Guvernului de a face faţă situaţiei dificile de a-şi acoperi deficitul bugetar prin utilizarea mijloacelor Băncii Naţionale, este o încălcare flagrantă a legislaţiei în vigoare şi o intervenţie periculoasă în politică monetară a ţării.

”Realitatea arată că am plătit pensiile şi salariile bugetarilor nu din contul unei creşteri economice reale, ci din contul creşterii numărului celor, care au fost forţaţi să plece peste hotare. Cu alte cuvinte, în loc să creăm un mediu cu adevărat favorabil pentru întreprinzătorii locali şi străini, noi preferăm să avem cât mai multă lume care să lucreze peste hotare, banii cărora să stimuleze importurile, iar statul nu face altceva decât să colecteze taxe vamale, TVA şi alte plăţi la importuri.

Mai mult, în felul acesta, apriori au fost discriminaţi exportatorii, cei care creează locuri de muncă reale, aici, în ţara noastră. Plecarea moldovenilor peste hotare este şi el un exod, un tribut plătit de către societate pentru incapacitatea guvernării de a dezvolta o economie reală şi de a crea locuri de muncă. Alianța ”Moldova Noastră” pe parcursul ultimilor patru ani a insistat ca guvernul să stimuleze producerea locală de bunuri şi servicii, propunând mecanisme şi soluţii concrete”, a specificat deputatul AMN.

Este incorect să afirmăm că diferendul transnistrean este cauza insucceselor noastre economice şi sociale. Guvernarea ar trebui să recunoască şi să-şi asume responsabilitatea pentru acest lucru. Anume succesele noastre economice şi sociale este soluţia şi, poate unica soluţie, a diferendului transnistrean, a conchis Oleinic.

Amânarea intenţionată a datei alegerii Preşedintelui Republicii Moldova, care, conform Constituţiei propune Parlamentului candidatura la postul de Prim Ministru, poate avea un impact fatal asupra economiei ţării în condiţiile aprofundării rapide a crizei economice. Logica tergiversării este simplă. Pe de o parte, nu este Guvern, nu are cine să poarte responsabilitate, pe de alta, comuniştii continuă să zombeze cetăţenii, afectaţi şi sărăciţi de criză, cu informaţii de propagandă electorală pentru a le sustrage atenţia de la pericolul pe care îi aşteaptă – de a nu mai primi salarii şi pensii.
Deşi, în campania electorală, comuniştii au măgulit electoratul cu promisiuni de a majora salariile cu 20%, imediat după alegeri Guvernul a cerut autorităţilor locale să reducă cheltuielile cu 20% din cauza crizei.
Situaţia la care s-a ajuns devine tot mai alarmantă în toate domeniile:
Scăderea producţiei industriale cu peste 24 la sută şi a exporturilor cu peste 20 la sută au provocat diminuarea volumului de taxe şi impozite şi respectiv scăderea dramatică a veniturilor fiscale zilnice în bugetul de stat cu 32 la sută faţă de anul trecut şi la majorarea deficitului până la 10% din PIB, ceea ce constituie peste 1 miliard de dolari. Tendinţele de reducere a remitenţelor de valută (de două ori), care reprezintă principala sursă de venituri la buget şi a rezervelor valutare (cu 35% faţă de anul 2008) pot aduce Republica Moldova în pragul unui faliment total.
Activitatea sectorului de transporturi, care este cel mai afectat de criză, a înregistrat scăderi de peste 50 la sută, provocând creşterea numărului şomerilor cu peste 60 la sută.
Scăderea, fără precedent, a investiţiilor capitale cu peste 40 la sută pune în pericol realizarea tuturor proiectelor investiţionale incluse în bugetul de stat pentru anul 2009.
Sunt sigur că situaţia putea fi redresată, dacă Executivul accepta realizarea măsurilor anticriză, propuse, încă la începutul anului, de deputaţii Alianţei „Moldova Noastră”. Dar, la noi se procedează tradiţional – propunerile înaintate de opoziţie sunt ignorate pentru ca, ulterior, să fie preluate, efectul lor, însă, fiind unul întârziat. Astfel, măsurile fiscale propuse pentru depăşirea crizei economice, care prevăd stabilirea impozitului unic pe venit, reducerea taxelor sociale şi majorarea TVA sunt lipsite de temei economic şi în final efectul va fi acelaşi – sărăcirea totală a majorităţii populaţiei. Totodată, propunerile avansate ne demonstrează că guvernarea comunistă a adus Republica Moldova în prag de faliment, iar soluţiile căutate pentru redresarea ei sunt din contul cetăţenilor simpli.

Pe ultima sută de metri a activităţii sale, Guvernul pentru a face faţă situaţiei dificile, intervine pentru aşi acoperi deficitul bugetar la utilizarea mijloacelor Băncii Naţionale, încălcând flagrant legislaţia în vigoare prin intervenţiile sale în politică monetară a ţării. Asemenea acţiuni ilegale ale comuniştilor vor compromite total credibilitatea ţării la nivel internaţional, iar în plan intern comuniştii riscă să pună în pericol nu numai bunăstarea cetăţenilor RM, dar şi însuşi statalitatea ei.

Alexandru Oleinic, deputat în Parlament din partea fracţiunii AMN, vorbeşte despre săvârşirea altei fraude a Partidului Comunist din R. Moldova (PCRM).
Potrivit deputatului Oleinic, la 26 decembrie 2008 a fost încheiat un contract de locaţiune cu nr. 23 de către Ministerul Culturii şi Turismului, pe de o parte şi de către S.R.L “Maxlegant” pe de altă parte.
Conform acestui contract s-a transmis în locaţiune pe o perioadă de 49 de ani bunurile imobiliare, clădirile istorice ce reprezintă monumente de cultură de o importanţă naţională. Aceste monumente sunt amplasate în centru oraşului Chişinău pe străzile Bucureşti 62 şi V. Pârcălab 37 şi terenul aferent cu suprafaţă de 0,342 ha, fosta clădire „Obşcestvo Znania”.
Fapt dubios, contractul este bazat pe prevederile Regulamentului cu privire la modul de dare în locaţie a activelor neutilizate aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, dar în acelaşi timp au fost ignorate toate prevederile acestui regulament.
Afară de aceasta, după reconstrucţie o parte al acestor bunuri (în contract nu e stabilit) vor deveni proprietatea S.R.L “Maxlegant”.
Drept exemplu poate servi art. 12, Hotărârea Guvernului nr. 483, publicat în Monitorul oficial, nr. 69-71/460 este stipulat că termenul de dare în locaţie nu poate depăşi un an.
În art. 13 a aceleiaşi Hotărâri se spune: selectarea locatarilor se efectuează prin licitaţii “cu strigare”. Modul de selectare a locatarului se stabileşte de către autoritatea abilitată şi se indică în acordul de dare în locaţiune.
Din cele menţionate mai sus este evident că Ministerul Culturii şi Turismului nu a respectat ceea ce este stipulat în aceste articole.
Mai mult ca atât, vreau să menţionez şi art. 23 în care se spune clar “autoritatea abilitată poate accepta darea bunurilor în locaţie prin negocieri directe atunci când închirierea nu a fost solicitată la licitaţie.” Evident că aceste prevederi nu au fost respectate de către Ministerul Culturii şi Turismului, mai mult ca atât acest obiect este un monument de arhitectură istorică, în contract nu există nici o obligaţie pentru locatar cu privire la păstrarea stilului arhitectural.
În concluzie, toate aceste încălcări au fost efectuate cu acordul Guvernului R. Moldova, deoarece conform regulamentului ministerul era în drept să încheie contractul de locaţiune cu solicitantul selectat de comisia de licitaţie doar după primirea acordului respectiv al autorităţii abilitate.
În urma acestor fraude este evident faptul că acestea sunt ultimele convulsii ale guvernului pentru a mai stoarce ceva bani pentru alegerile parlamentare. S-a mai vândut un contract.

Rezultatul implementării „revoluţiei economice” (Legii privind legalizarea capitalului, amnistierea fiscală şi cota zero pe profitul reinvestit) confirmă o dată în plus populismul iniţiativelor guvernării comuniste.
Procedura de legalizare a capitalului şi amnistiere sfârşeşte la 31 decembrie 2008. În legătură cu aceasta, deputatul AMN Alexandru Oleinic a întrebat Guvernul RM despre efectele economice reale ale acestor iniţiative şi veniturile obţinute la bugetul de stat în urma implementării lor .
Alexandru Oleinic a reamintit, că, la momentul lansării iniţiativei de amnistiere a capitalului în aprilie 2007, Guvernul a estimat venituri la buget în sumă de 500 mil. lei, dar s-au încasat doar 3.5 mil. lei (sau de 142 de ori mai puţin). În anul 2008, din suma planificată de 295 mil. lei au fost încasate doar 8 milioane.
Este important faptul, că această „reformă” a costat 2.5 miliarde lei, ceea ce înseamnă că fiecare cetăţean a plătit câte 700 de lei. Într-adevăr, la 1 ianuarie 2007 datoriile agenţilor economici fata de bugetul public naţional se cifrau la circa 2 mlrd lei. Costurile iniţiativei de stabilire a cotei zero la impozitul pe venit al persoanelor juridice au fost estimate la circa 500-600 mil. lei.
Scopul declarat al iniţiativelor de liberalizare a economiei prin amnistia capitalului, amnistia fiscală şi cota zero la impozitul pe venit al persoanelor juridice (aşa numita „Revoluţie Economică”), a fost sporirea capitalizării economiei, intensificarea procesului investiţional şi creşterea transparenţei. Guvernarea comunistă ne asigura că aceste măsuri neapărat vor stimula agenţii economici să iasă din zona tenebrului.
Totuşi, experţii în materie au avertizat de nenumărate ori, că iniţiativele denotă o lipsă vădită de strategie pe termen lung a guvernării. De asemenea, s-a menţionat că Guvernul nu ştie exact cu ce se va solda această „politică economică netradiţională”. Reprezentanţii FMI şi ai Băncii Mondiale, chiar dacă mai diplomatic, totuşi au spus ferm că iniţiativele vor avea efect negativ asupra bugetului de stat şi disciplinei fiscale. Mai mult, aceasta va duce chiar la stimularea economiei tenebre. Ultimele remanieri de cadre, din cadrul organelor publice centrale, cât şi deciziile Guvernului au confirmat temerile de atunci ale experţilor şi instituţiilor internaţionale.
În acest context, deputatul Alexandru Oleinic a cerut Guvernului să prezinte cifre concrete în ceea ce priveşte:
- suma capitalului legalizat până la moment;
- investiţiile incrementale (adiţionale) în sectorul de producere, care se presupune că s-au făcut, datorită cotei zero la impozitul pe profitul re-investit;
- sumele restanţelor anulate prin procedura de amnistiere fiscală şi efectul lor economic (pentru a justifica contribuţia fiecărui cetăţean la anularea datoriilor rău-platinicilor);
- suma datoriilor acumulate, din 1 ianuarie 2007 şi până în prezent, de către agenţii economici, care au beneficiat de amnistie fiscală, la bugetul de stat şi bugetul fondului de asigurări sociale;
- suma incrementală (adiţională) a venitului obţinut la bugetul de stat pe parcursul anilor 2007 şi 2008, în rezultatul creşterii activităţii economice în economia naţională, care a fost generată de aşa numit-a „revoluţie economică” moldovenească .

În cadrul „Orei Guvernului” Deputatul AMN Alexandru Oleinic a interpelat Guvernul despre măsurile planificate şi întreprinse întru evitarea impactului crizei mondiale asupra economiei naţionale şi a sistemului financiar, susţinând că indiferenţa Guvernului faţă de problema crizei va lovi dur în sectorul real şi financiar al economiei naţionale.
Cred că este timpul să înţelegem că situaţia Republicii Moldova este diferită de cea a ţărilor din Vest, în ceea ce priveşte criza economică globală: în Vest, criza de lichiditate care a apărut în sistemul financiar tot mai mult riscă să afecteze grav întreprinderile din sectorul real al economiei. La noi însă situaţia e inversă - criza care deja se întâmplă în sectorul real al economiei – poate aduce la o criză în sectorul financiar.
În condiţiile în care toate ţările vorbesc despre cum îi afectează criza, dar – şi mai important – despre cum ei luptă cu premisele şi eventualele consecinţe, elaborând şi implementând măsuri de urgenţă, Guvernul Republicii Moldova, asigură toată lumea că criza nu ne va afecta, dar şi mai ridicol - precum că Moldova poate chiar beneficia de pe urma crizei. Astfel autorităţile moldovene încearcă să creeze iluzia unui paradis financiar pe fundalul crizei mondiale, dorind să convingă societatea, în prag de alegeri, că economia moldovenească nu va fi afectată.
Majoritatea ţărilor întreprind măsuri de protejare nu doar a sistemului financiar, ci şi a sectorului real al economiei, prin relaxarea politicii monetare şi prin influxuri financiare, apelând la suportul organismelor financiare internaţionale. Cel mai recent şi mai apropiat exemplu este Ucraina, care a negociat urgent cu FMI un credit de 16.4 miliarde dolari, pentru a stimula economia în condiţiile crizei economice globale.
Stabilitatea aparentă a sistemului financiar-bancar este asigurată exclusiv din contul stopării practic totale a creditării. Agenţii economici din sectorul non-financiar deja suportă consecinţele crizei, deoarece băncile nu-i creditează ; bugetul le reţine plăţile, iar ei – la rândul lor – nu se pot achita cu partenerii lor şi chiar cu băncile. Iar politicile macroeconomice întreprinse de Guvern în ultimii ani au dus la erodarea capacităţii economiei noastre de a produce bunuri şi servicii, dar şi mai important – de a produce locuri de muncă şi bunăstare pentru cetăţenii noştri.

În numele AMN, deputatul Alexandru Oleinic a solicitat astăzi Parlamentului includerea, în regim de urgenţă, în ordinea de zi, a iniţiativei legislative nr.3182, din 12.11.2008, privind formarea unei Comisii parlamentare de anchetă pentru controlul legalităţii tranzacţiei de 3 mln euro, sumă vărsată de LINEKERS Investments Limited în contul Companiei “Moldasig”.
Necesitatea creării unei astfel de comisii de anchetă a parvenit în urma constării faptului că, tranzacţia de majorare a capitalului social a companiei “Moldasig” este o privatizare ilicită a companiei.
Parlamentarul a sensibilizat opinia publică şi plenul Parlamentului asupra afacerii dubioase efectuate privind Compania „Moldasig”, în care sunt implicate şi structurile statutului.
Problema este, că statul, care în 2002 a fondat compania de asigurări “Moldasig” în scopul măririi accesului la piaţa de asigurări a întreprinderilor de stat, obligate şi impuse să încheie contracte de asigurare numai cu compania “Moldasig” SRL şi, prin intermediul căreia s-au gestionat majoritatea fondurilor pentru asigurarea agenţilor economici din sectorul agrar (bani, care au fost alocaţi din bugetul de stat) - printr-o simplă decizie de majorare a capitalului social, practic a cedat o întreprindere cu o valoare de minimum 40 milioane dolari unei societăţi, înregistrată într-o zonă offshore, - fără a obţine nici un venit.
Caracterul dubios al afacerii rezultă din informaţiile obţinute de deputatul Alexandru Oleinic sub forma unui răspuns la interpelarea prin care le-a solicitat fondatorilor companiei să motiveze decizia de majorare a capitalului social al companiei. Astfel, această decizie a fost aprobată de adunarea extraordinară a asociaţilor, în timp ce Ministerul Economiei şi Comerţului menţionează, într-un răspuns dat deputatului, că majorarea capitalului social al Companiei “Moldasig” s-a produs în baza deciziilor organelor de conducere ale asociaţilor şi că statul, de fapt, nu deţine o cotă-parte de participare directă în Companie.
Deputatul AMN contestă argumentul, pentru că asociaţi ai Companiei “Moldasig” sunt şi “Banca de Economii”, în care statul deţine pachetul de control, şi Întreprinderile de stat “Calea Ferată a Moldovei” şi “Poşta Moldovei”. Altfel spus – statul, acceptând privatizarea ascunsă a Companiei “Moldasig”, a participat, în detrimentul contribuabililor, la cea mai dubioasă afacere din ultimii 15 ani.
Tradiţional, propunerea avansată de fracţiunea parlamentară AMN nu a fost susţinută de reprezentanţii fracţiunii majoritare comuniste, care de fapt sunt tot mai mult implicaţi în afaceri de acest gen.
Tot astăzi, la “Ora Guvernului” deputatul Alexandru Oleinic a solicitat Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Agenţiei Naţionale pentru concurenţă şi Guvernului să se expună asupra legalităţii tranzacţiei de majorare a capitalului social al companiei “Moldasig” SRL.

Intervenţia deputatului AMN, Alexandru Oleinic pe marginea proiectului legii Bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009.

Stimaţi colegi,
Onorată asistenţă!
Asigurarea Socială reprezintă un sistem de protecţie socială a cetăţenilor, materializat în acordarea de pensii, indemnizaţii, alte prestaţii. Succesul programelor Asigurărilor Sociale de Stat depinde de calitatea lor, care se datorează voinţei politice de înţelegere şi de susţinere a populaţiei.
Dacă privim lucrurile prin această prismă, Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, ca şi Bugetele din anii precedenţi – nu demonstrează voinţa politică a Partidului Comunist de a sprijini categoriile defavorizate, ce constituie peste 30% din totalul populaţiei. Principala apreciere este că „performanţele” negative ale economiei naţionale şi ale politicilor guvernării comuniste pun cruce pe speranţa cetăţenilor într-un sprijin real din partea statului. Orientarea socială a bugetului rămâne doar o poveste repetată din an în an de către Guvernul comunist.
Drept dovadă – 59 la sută din cetăţeni apreciază drept greşită realizarea politicilor sociale, 90 la sută sunt nemulţămiţi de politicile cu impact direct asupra salariaţilor, 86 la sută sunt nemulţămiţi de asigurarea cu locuri de muncă, 88 la sută de politicile de combatere a sărăciei, 26 la sută rămân sub pragul sărăciei, iar ceilalţi 73 la sută consideră că nu au un trai decent. Şi doar 0,3 % afirmă că „au totul ce le trebuie , fără să se limiteze la ceva”. Astăzi, 85% din toate veniturile bugetului asigurărilor sociale revin angajatorului şi angajatului. Dacă 2004 contribuţia pentru salariat era de 2%, iată că în 2009 va fi de 6% . Statul se eschivează, în mod tot mai vădit, de la obligaţia de a finanţa protecţia socială a cetăţenilor, trecând povara pe salariat.
Pe lângă majorarea contribuţiilor de asigurări sociale pentru salariaţi, sunt în creştere şi sumele de asigurare pentru cei ce activează din cont propriu.
Taxa anuală a contribuţiei de Asigurare Socială de Stat creşte cu 800 de lei, pe când cuantumul indemnizaţiilor unice la naşterea copilului se majorează cu doar 200 de lei.
Voi reaminti că fracţiunea AMN a propus, şi insistă şi în cazul Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat pentru anul 2009, să fie majorate acestea alocaţii până la 3000 de lei pentru primul copil şi până la 5000 de lei pentru următorii.
Referitor la cea mai importantă componenţă a sistemului de protecţie socială – fondul de pensionare – vom remarca faptul că sporirea cheltuielilor incluse nu înseamnă nicidecum că pensiile vor creşte. Ele vor fi doar indexate, aşa cum se procedează în fiece an. Iar dacă vom lua în vedere că indexarea pensiilor se face doar la nivelul inflaţiei, fără a lua în calcul creşterea preţurilor şi a minimumului de existenţă – vom constata că, prin aplicarea în continuare a metodologiei de indexare, comuniştii transformă sistemul de pensionare într-un adevărat genocid pentru cei ce au muncit o viaţă. Lor li se ia – pur şi simplu – dreptul de trăi.
Iar suma pensiilor rămâne şi mai departe să acopere până la 40% minimum de existenţă pe ţară.
Pe parcursul anilor, guvernarea comunistă nu a majorat niciodată pensiile – ea doar le-a indexat anual. Astăzi, pensia medie în Republica Moldova constituie 660 lei şi e cea mai mică în Europa de Sud-Est şi printre statele membre ale CSI.
Fiecare al cincilea locuitor este pensionar – avem 621 mii, cu 4 mii mai mult decât în 2007 . Când Republica Moldova a ajuns astăzi în pragul unei crize a sistemului de pensionare, cauzate de raportul catastrofal – un salariat la un pensionar – cetăţenii se întreabă „De ce Guvernul nu oferă soluţii pentru actualii pensionari de rând – medici, profesori, savanţi, agricultori – care, cu o pensie de doar 500-900 de lei, trăiesc într-o sărăcie cumplită?”
Pentru că banii de la Bugetul de stat sunt îndreptaţi la finanţarea proiectelor populiste şi electorale ale comuniştilor.
Pentru că regimul preferă să-i favorizeze pe unii în detrimentul altora, în loc să asigure echitatea socială a tuturor cetăţenilor.
Pentru că – potrivit legii 156, modificată în anul 2003, pensiile unor demnitari constituie între 4300 şi 7500 lei, fiind vorba, de fapt de demnitarii datori să soluţioneze criza profundă a sistemului nostru de pensionare. Având asemenea pensii poţi uita uşor de cetăţenii ce necesită protecţia socială din partea statului.
Cifrele menţionate sunt departe de remunerarea medie a unui salariat din economia naţională, ce constituie 2265 lei. Fracţiunea AMN consideră că orice pensie trebuie să constituie 40% din salariu mediu, adică, cel puţin, 1000 de lei.
Fără o reformă serioasă a sistemului de pensionare lucrurile vor merge tot mai greu. Indexarea pensiilor în baza ratei inflaţiei şi a creşterii salariului mediu pe economie, este total batjocoritoare la adresa pensionarilor şi le scade puterea reală de cumpărare.
Guvernanţii ne spun mereu că împart cât au.
„Dacă nu veţi scoateţi din economia subterană cele 10-14 miliarde lei, fondul de salarizare care se plăteşte în plicuri şi nu se taxează”.
„Dacă nu veţi întoarce milionul de oameni plecaţi peste hotare, creându-le condiţii de muncă şi de trai”.
„Dacă vom compara cu anii 96-99, 2000, dând vina pe cei ce au guvernat până la 2001”.
„Nu veţi avea niciodată – la noi, în genere, totul e împărţit în două timpuri – până la 2001 şi după 2001. Parcă au căzut din cer.
Noi, vă rugăm însă să nu vă uitaţi în urmă, ci să faceţi comparaţie cu statele ce ne înconjoară. Nu căutaţi vinovaţii, ci asumaţi-vă răspunderea pentru ce se întâmplă. Vedeţi cum trăiesc şi se descurcă vecinii noştri. În caz contrar, vor rămâne aici numai comuniştii. Cunoaşteţi – circa 80 la sută din populaţie au un singur vis – să plece din Republica Moldova.
Fracţiunea Alianţa „Moldova Noastră” şi-a expus obiecţiile la proiectul Bugetului Asigurărilor Sociale de stat şi condiţionează susţinerea proiectului cu aprobarea propunerilor formulare.
Vă mulţumesc!

Alexandru Oleinic
Deputat în Parlament

Sunt convins că astăzi, nimeni nu poate nega faptul că pe parcursul perioadei de guvernare comunistă – sectorul agricol a avut de suferit cel mai mult de pe urma politicilor neeficiente promovate pe parcursul anilor 2001-2007. În loc să integreze politica agricolă cu politica de dezvoltare rurală, au concentrat resursele la introducerea barierelor şi mecanismelor de constrângere al dezvoltării agrare şi agroindustriale.

Ca rezultat, agricultura continuă să fie un sector al riscurilor înalte, lipsit de suport din partea statului. Începând cu 2001 ponderea sectorului agricol în PIB este în descreştere de la 30,3 procente, la 15 procente în 2007, iar numărul persoanelor angajate în agricultură a scăzut de la 764 mii la 435 de mii, înregistrând o scădere de 42 procente.

Numai pe parcursul anului 2007, din cauza secetei şi caniculei – sectorului agricol a înregistrat pierderi record – circa 1 mlrd. USD, inclusiv 1 mlrd. lei – la culturile cerealiere şi leguminoase, 1,7 mlrd. lei - la producţia de carne, 1,4 mlrd. lei – la producţia de lapte. Producţia de ulei s-a redus, ceea ce a favorizat scumpirea acestuia practic de 2 ori.

Astfel, prin politicile de strangulare şi distruge gospodăriile ţărăneşti de fermier mici, guvernarea comunistă a transformat sectorul agricol în cel mai ineficient sector al economiei moldoveneşti. Inechitatea socială a sistemului de subvenţionarea a producătorilor din ramura agricolă conduce la reducerea continuă, a accesului micilor gospodării agricole la sistemul de plăţi agricole. Frecvent, beneficiarii de ultimă instanţă a acestor subvenţii sunt nu gospodăriile agricole, dar intermediarii sau întreprinderile prelucrătoare. Numai în anul 2007, un an destul de dificil pentru sectorul animalier, care a înregistrat scăderi majore a efectivului de animale, întreprinderile zootehnice mari au beneficiat de suport direct din partea statului în sumă de peste 6 milioane de lei, ceea ce constituie peste 45 % din totalul resurselor alocate pentru sectorul animalier, iar întreprinderile individuale şi fermierii mici de doar 1 milion sau 10 la sută din suma totală. În acelaşi timp, 6 din aceste întreprinderi producătoare de care de porcine au acumulat la 1 ianuarie 2008 un sold al datoriilor pentru credite în sumă de 30 milioane lei, iar altele 13 întreprinderi din sectorul avicol – 38 milioane lei.

Lipsa suportului concret din partea statului s-a resimţit şi în sectorul de producere a principalelor culturi tehnice, fapt ce a condus la diminuarea categorică a suprafeţelor plantate cu sfeclă de zahăr cu 8 mii ha, de floarea soarelui cu 54 mii ha, iar suprafeţele ocupate de tutun sau diminuat de 2 ori.

Lipsa suportului concret din partea statului s-a resimţit şi în sectorul de producere a principalelor cultura tehnice, fapt ce a condus la diminuarea categorică a suprafeţelor plantate cu sfeclă de zahăr cu 8 mii ha, de floarea soarelui cu 54 mii ha, iar suprafeţele ocupate de tutun s-au diminuat de 2 ori.

De rambursarea TVA - din cei 600 de mii de agenţi economici care activează în sectorul agricol, - beneficiază doar 1400. 590 mii de ţărani activează în pierdere, iar statul favorizează în continuare întreprinderile agricole mari, generatoare de pierderi, dar care servesc de minune drept structuri pasibile de maşinaţii financiare şi patrimoniale. Drept exemplu, iertarea a sute de milioane de lei - datorii faţă de bugetul statului în 2007.

Din cauza blocării pieţelor tradiţionale de comercializare a producţiei agricole prin Hotărâri anticonstituţionale şi a incapacităţii Guvernului de a asigura valorificarea preferinţelor comerciale acordate de UE, ţăranii sunt nevoiţi să-şi vândă marfa la preţuri mult mai joase decât cele oferite pe pieţele internaţionale. Iar din cauza restricţiilor la exportul de struguri proaspeţi de viţă de vie - fiecare familie de ţărani care are în posesie plantaţii de vie au suferit pierderi de circa 4 mii de lei.

În anul 2005, importul cărnii a atins apogeul şi a constituit 60,4 mii tone sau 66,7% din nivelul producerii pe ţară, majorându-se, în comparaţie cu anul 2004, de 1,8 ori, iar cu 2003 – de 2,5 ori. Producerea cărnii de porcine şi pasăre, pe parcursul anului 2007, a constituit circa 79 tone, majorându-se comparativ cu anul 2006, cu 12%.

Paradoxală este situaţia în care Guvernul, - deşi recunoaşte problemele invocate de fracţiunea AMN, - de la momentul prezentării proiectului iniţial al Strategiei de dezvoltare a sectorului agroalimentar în perioada anilor 2006 -2015, aşa şi nu aplică măsuri necesare şi imediate.

Astfel, menţionând necesitatea perfecţionării mecanismului de aplicare a TVA - guvernul propune reducerea cotei standarde a TVA la cota de 10% doar către anul 2015. Aplicând TVA la importul tehnicii agricole şi a pieselor de schimb şi la comercializarea pesticidelor şi îngrăşămintelor.

Recunoscând reducerea producţiei anuale a zahărului de la 210 până la 115 mii tone, din cauza lipsei de materie primă - nu subvenţionează la nivelul necesar crescătorii de sfeclă de zahăr.

Vorbind despre industria de procesare a cărnii - Guvernul recunoaşte că capacităţile de abatorizare se utilizează la un randament de doar 7,5 la sută din cauza - insuficienţei cronice de materie primă autohtonă calitativă; lipsei subvenţiilor în sectorul de producere a cărnii şi creditele cu o rată a dobânzii sporită. Dar în loc să întreprindă măsurile de rigoare, Guvernul continuă să aplice restricţii cantitative la importul de carne şi nu doreşte să susţină producătorii mici.

Aceleaşi standarde şi în industria laptelui - în loc de subvenţionarea directă a ţăranilor producători de lapte, pentru care comercializarea laptelui este poate unica sursă de existenţă Guvernul preferă să importe produse lactate, care sunt comercializate la preţuri mult mai mari.

Concluzia este simplă - cel mai important sector al economiei naţionale - agricultura este un eşec major al guvernării comuniste. Situaţia la care s-a ajuns putea fi evitată dacă majoritatea comunistă manifesta mai multă receptivitate la problemele ţăranilor şi la propunerile înaintate de deputaţii fracţiunii AMN, care în repetate rânduri au propus majorarea fondului de subvenţionare a producătorilor agricoli, cât şi revederea mecanismului de aplicare şi rambursare a TVA în agricultură.

Guvernarea comunistă, însă, chiar şi în condiţiile crizei alimentare, cum este numita creşterea preturilor internaţionale la alimente, intenţionat nu doreşte să accepte aplicarea măsurilor de ajutorare a ţăranilor. Atât autorităţile cât si unii producători, protejaţi de clanul comunist par liniştiţi, iar unii chiar afirma ca RM va avea doar de câştigat in urma crizei alimentare.

Realitatea e că actuala guvernare este preocupată doar de protejarea propriilor afaceri, iar problemele sectorului agroalimentar sunt lăsate pe seama cetăţenilor simpli, celor care îşi dobândesc existenţa, muncind din greu la pământ, dar aşa şi nu-şi văd rezultatele acestei munci.

Nota explicativă la proiectul de Hotărîre a Parlamentului privind formarea
Comisiei parlamentare speciale pentru efectuarea controlului asupra
modalităţii de implementare a reformelor în domeniul sănătăţii de către
Ministerul Sănătăţii

La moment, în instituţiile medico-sanitare din raioanele subordonate Ministerului Sănătăţii, s-a creat o situaţie destul de alarmantă în rezultatul ordinului emis de minister privind delimitarea juridică a asistenţei medicale primare de la spitalul raional cu fondarea Centrului medical de familie, nr. 404 din 30.10.2007.
Anterior, la 02.10.2007 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr. 1079, prin care Ministerul Sănătăţii a fost obligat să organizeze concursuri de selectare a candidaţilor la funcţiile vacante de conducători ai instituţiilor medico-sanitare, adică a funcţiilor de conducere la centrele Medicale de Familie.
Ca urmare, în raioanele conduse de reprezentanţii partidelor democratice, Ministerul Sănătăţii a iniţiat procedura de petrecere a concursurilor pentru selectarea conducătorilor de spitale raionale, în care aceste funcţii nu sunt vacante. Astfel, în raioanele Hînceşti, Orhei, Făleşti, Soroca, Ungheni şi altele, în care concursurile au fost anunţate pentru funcţiile ocupate, Ministerul Sănătăţii a admis încălcarea legislaţiei în vigoare, iar concursurile petrecute devenind ilegale. Această ilegalitate este confirmată şi de cererile depuse în instanţele de judecată de unii conducători ai instituţiilor medico sanitare demişi ilegal.
In contextul situaţiei create în rezultatul acţiunilor Ministerului Sănătăţii în
modalitatea de organizare a concursurilor de selectarea a candidaţilor pentru ocuparea funcţiilor vacante de conducere a instituţiilor medico sanitare din raioane şi în scopul neadmiterii cazurilor de încălcare a legislaţiei în vigoare, propunem formarea unei Comisii parlamentare speciale pentru efectuarea controlului asupra modalităţii de implementare a reformelor în domeniul sănătăţii de către Ministerul Sănătăţii.

Problema sănătăţii şi educaţiei populaţiei trebuie să fie una din sarcinile primordiale ale activităţii Guvernului Republicii Moldova. În realitate, proiectul Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul 2008 ne denotă la mod general, eşecul reformării sistemului de ocrotire a sănătăţii, obiectivul principal al căreia a fost cel de a spori accesul populaţiei, în primul rînd a celei sărace, la serviciile medicale.
Constatarea expusă reesă şi din însuşi conceptul proiectului propus astăzi Parlamentului spre examinare – majorarea veniturilor fondurilor obligatorii de asistenţă medicală prin majorarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală de la 1209lei la 1893 lei. Astfel, aşa -zisele poliţe de asigurare medicală pe care cetăţenii sunt obligaţi să le cumpere pentru a beneficia de tratament "gratuit" în spitale – vor costa cu circa 700 de lei mai mult decît coşul minim de consum, estimat la 1200 lei. Dacă e să luăm în calcul că costul deplin al poliţei de asigurare îl achită persoanele neangajate în cîmpul muncii rămîne doar să presupunem că prognoza de a include în sistem circa 40 mii persoane riscă a nu fi realizată. Costurile înalte ale serviciilor medicale afectează grav atît persoanele neangajate în cîmpul muncii cît şi pe angajaţi.
În 2005 – minimumul de existenta a fost de 766 lei, salariul mediu pe economie – de 1300 lei şi costul poliţei de – 400 lei . În 2006 valoarea minimului de existenţă a constituit 987 lei, salariul mediu – de 1690 lei şi costul poliţei de – 800 lei. Cifrele ne prezintă tabloul real al corelării veniturilor cetăţenilor cu minimul de existenţă – valoare de la care trebuiesc calculate toate costurile sociale. Chiar dacă salariile medii pe categorii de activitate în economia naţională au fost majorate pe parcursul ultimilor doi ani, corelîndu-le cu valoarea minimului de existenţă, constatăm că – sub nivelul minimului de existenţă continuă să rămînă salariile angajaţilor din agricultură şi silvicultură ( la nivel de 92,6%), pensia medie pe ţară – la nivel de 55,3% , alocaţiile pentru întreţinerea copiilor în vîrstă de pînă la un an – în proporţie de 54,8%.. În acest şi se înscriu şi cei 100 mii de salariati bugetari, care primesc salarii de pînă la 600–800 de lei, printre care şi personalul medical inferior şi mediu salariile cărora în 2006 au constituit respectiv 683 lei şi 1200 lei, ce este mai mic decît coşul minim de consum. Dar anume aceste categorii de lucrători medicali constituie 90% din totalul lor.
Tendinţa de majorare a cotelor primelor de asigurare obligatorie medicală se va păstra şi pentru anii viitori prin majorarea lor pînă la 7% pentru angajator şi pînă la 3,5 pentru salariat – în 2009. Tendinţă confirmată şi prin majorarea ponderii veniturilor de la primele de asigurări obligatorii de asistenţă medicală în totalul veniturilor fondurilor – de la 32% pînă la 42% pe parcursul anilor 2006–2008. Pe cînd reducerea numărului de persoane care se asigură în mod individual de la 34 mii persoane în 2004 la 29 mii persoane în 2007 ne vorbeşte despre efectele negative ale politicilor statutului în domeniu şi ne confirmă o dată în plus incapacitatea Guvernului de a realiza obiectivele propuse ani de-a rîndul prin proiectele bugetelor cu care s-a venit în Parlament. Tot mai pronunţat, statul pune povara fiscală a bugetelor pe seama agenţilor economici.
Este recunoscut faptul că sănătatea populaţiei este un indice important al dezvoltării sociale a ţării, o reflectare a bunăstării social-economice şi morale, un factor decisiv de influenţă asupra potenţialului economic, cultural şi forţei de muncă a societăţii. Iar menţinerea şi fortificarea sănătăţii este o sarcină socială primordială a statului. Voi reaminti că din 2004 Guvernul a implementat Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăcie, obiectivele căreia, au fost susţinute şi prin proiectele de bugete şi legi, aprobate de noi în Parlament. Efectele acestora însă, nu sunt resimţite de cetăţeni. Numărul bolnavilor şi a mortalităţii rămîne în creştere, iar natalitatea scade. Numai pe parcursul anilor 2003–2006 numărul bolnavilor de aşa maladii ca tumori active a crescut de la 6,4 mii – la 7,4 mii; de tuberculoza activă de la 3,2 mii la 3,7; dramatic a crescut celor infectaţi de HIV (SIDA)- de la 43 la 85mii, iar cel al purtătorilor de HIV de la 17 la 361.
În acelaşi context, este ştiut că pentru a avea o populaţie sănătoasă este necesar şi mult mai uşor să previi cazurile de îmbolnăvire, decît să tratezi o boală avansată. Pe cînd în proiectul prezentat, la compartimentul asistenţa medicală primară plafonul de cheltuieli pentru o persoană asigurată în 2008 va constitui 290 lei dintre care 21 lei pentru medicamente compensate gratuite. Iar costul tarifului "caz tratat"pe profil variază de la 1400 lei pînă la 2400 lei. Aici sunt de acord cu obiecţia expusă în avizul Curţii de Conturi, că şi în proiectul pentru anul 2008ca şi în proiectele anilor precedenţi, cheltuielile pe tipuri de asistenţă medicală au fost prognozate şi calculate în lipsa Programului unic al asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.
Atît proiectul bugetului pentru anul 2008, cît şi proiectul Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală nu oferă soluţii provocărilor existente în sistemul sănătăţii. Numărul spitalelor şi a paturilor de asistenţă medicală şi profilactică este în descreştere respectiv ( de la 118 şi 23 mii în 2004 la 106 şi 22 mii în 2006), pe cînd numărul locuitorilor la un pat de asistenţă medicală şi profilactică a crescut de la 150 la 160. Doar 61 din 979 instituţii medicale primare dispun de transport sanitar nou. O parte din instituţiile medicale primare sînt în stare avariată şi necesită reparaţie capitală sau reamplasare. Echipamentul medical, cu excepţia celui achiziţionat, are un grad înalt de uzură, fapt ce provoacă aplicarea insuficientă a tehnologiilor performante de diagnostic şi tratament.
Condiţiile de activitate a personalului medical, salariile mici în comparaţie cu salariile medicilor din ţările vecine( spre exemplu în România de 1300 EURO, la noi de 1333 lei), facilitează exodul tinerilor specialişti peste hotarele ţării. Pentru confirmare, numărul lucrătorilor din sănătate a scăzut de la 63,3 mii în 2003 la 62,2 în 20006. personalul medical din care face parte şi medicii de toate specialităţile s-a redus cu 955 de unităţi numai pe parcursul anului 2006.
Iar numărul medicilor de familie, care în anul 2006 a constituit 2031 persoane, s-a redus cu 1,7% faţă de anul 2005.
Accesul la serviciile de sănătate continuă să rămînă printre principalele probleme ale sectorului sănătate. Circa 25% din populaţia dezavantajată social, în vîrstă aptă de muncă, preponderent din localităţile rurale, nu au acces suficient la serviciile de sănătate din cauza dificultăţilor financiare, lipsei infrastructurii de transport, etc. Această categorie a populaţiei nu este încadrată în sistemul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. În mediul rural pentru serviciile medicale o familie săracă cheltuieşte de 28 de ori mai puţin decît o familie înstărită. În mediul urban – o familie înstărită cheltuieşte lunar aproximativ 27 lei, în timp ce în mediul rural sînt cheltuiţi doar 3 lei.
Accesul limitat la serviciile de sănătate ale cetăţenilor – este rezultatul politicilor şi reformelor implementate de Guvern în sănătate. În consecinţă, după cei 7 ani de guvernare comunistă Republica Moldova ajuns la o criză demografică pronunţată – procesul de îmbătrînire a populaţiei avansează, fiind îmbinat cu scăderea ponderii populaţiei tinere de la 23,8% în 2000 la 17% în 2006, iar către anul 2009 acest indice se va micşora încă cu 2–3%. Nici în proiectele bugetelor pentru anul 2008 nu regăsim politici de stopare a declinului demografic, din contra, se continuă încurajarea politicilor de emigrare prin impunerea costurilor exagerate pentru serviciile medicale, de rînd cu creşterea rapidă a tarifelor şi a preţurilor.
Cu referinţă la rezultatele sondajului anonim utilizat de CNAM în scopul aprecierii gradului de satisfacere de serviciile medicale eu o să vă expun problemele existente din sistemul de ocrotire a sănătăţii identificate în sondajului de opinii realizat de Transparency International – Moldova. Respondenţii au menţionat că principalul obstacol în accesul la serviciile instituţiilor medicale publice, la rând cu costul ridicat al serviciilor în afara poliţei de asigurare obligatorii şi "cozile" lungi. Din cei 73% din respondenţi care s-au adresat pe parcursul ultimelor 12 luni la instituţiile de ocrotire a sănătăţii pentru consultaţii sau servicii – 36% au plătit neoficial angajaţilor acestor instituţii. Valoarea totală a plăţilor neoficiale a alcătuit circa 153 milioane lei. Cel mai mult s-a plătit neoficial în spitalele de stat şi policlinicile de stat.
Acesta este un rezultat al constrîngerii sectorului privat din medicină de către Guvern. Circa 35% din cei intervievaţi sunt acord să plătească oficial mai mult pentru asigurarea medicală obligatorie. Condiţii premergătoare pentru aceasta sunt posibilitatea de a alege liber instituţia medicală, medicul, serviciile medicale şi posibilitatea de a acumula mijloacele neutilizate de plătitor. Cei 65% din respondenţi care deţin poliţă de asigurare medicală obligatorie consideră că principala cauză a ne procurării poliţei este că "poliţa costă prea scump". Respondenţii consideră că principalele cauze ale corupţiei în acest domeniu sunt salariile mici ale angajaţilor, insuficienţa cunoştinţelor populaţiei despre noul sistem de asigurare obligatorie în medicină.
Revenind la proiectul Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, se vede că reprezentanţii guvernului nu au luat în calcul rezultatele acestui sondaj. Iar Guvernul, de obligaţiunea căruia ţine soluţionarea problemelor existente în toate domeniile economiei naţionale, - în loc să întreprindă măsuri în scopul măririi atractivităţii şi accesibilităţii sistemului de asigurare medicală – continuă să transforme sistemul ocrotirii sănătăţii în bussines. Fracţiunea AMN refuză să voteze un asemenea proiect!